Acasă Actualitate BILANȚ LA 1.100 DE ZILE

BILANȚ LA 1.100 DE ZILE

45
Pe 7 mai 2015, s-au scurs aproape 1100 de zile de când Guvernul Ponta I și-a intrat în pâine și s-a declanșat, practic,  începutul sfârșitului regimului BĂSESCU – MRU – PREDOIU, cum îi place premierului să-i spună.
Premierul s-a grăbit să marcheze evenimentul mai devreme, pe 27 aprilie, ca un prilej de sărbătoare pentru reușita sa și a partidului pe care-l conduce, dar şi pe fondul „luptei” care se duce azi între PSD și PNL. „Manifestarea” care s-a dorit a fi un fel de bilanț al celor 1100 de zile de guvernare a fost, mai degrabă, un spectacol, o serbare propagandistică, cu imagini savuroase și discursuri patetice pe parcursul a 40 de minute.
Premierul, distrat și binedispus și „bine îmbrăcat”, mândru că a fost printre cei 235 de votanți ai moțiunii de cenzură, a prezentat câțiva din indicatorii care dovedesc faptul că guvernarea sa are o serie de parametrii pozitivi, mai ales în sectorul social și de consum.
Utilizând, în stilul său caracteristic glumițele, a încercat în permanență să-și „înfrumusețeze” epoca celor patru guverne pe care le-a condus, demonstrând în acest mod că și-a revenit, pe deplin, după eșecul din 16 noiembrie 2014.
A „elogiat” proiectul mort – USL, dar care trăiește în amintirea sa, pentru a arăta foștilor săi aliați că și fără ei, EL este ȘEFUL. Chiar și al noilor traseiști. Și asta îi întărește convingerea că, în condițiile unei opoziții foarte slabe, a peneliștilor și pedeliștilor, va rămâne cu siguranță premier până în 2016.
A avut grijă, cu subtilitate, să menționeze, deseori, că programul USL de guvernare şi că aranjamentul politic a fost pozitiv atâta vreme cât ROMÂNIA are, în prezent, un premier PSD și nu PREȘEDINTE de la PNL, chiar dacă pe acesta nu-l cheamă CRIN ANTONESCU.
Așadar, PREMIERUL a recâștigat siguranța de sine, după șocul NOIEMBRIE 2014, iar „manifestarea cu lăutari” demonstrează că poziția sa este sigură pentru a rămâne „la butoane” până în 2016.
Obiectiv fiind, recunosc faptul că, în prezent, datorită guvernării, societatea românească nu este amenințată de pericole care s-o aducă în postura de a se confrunta cu o nouă criză, dar tot obiectiv fiind, aș aminti că multe angajamente n-au fost onorate. O anailiză riguroasă dovedește că în calitatea sa de premier, VICTOR PONTA are încă MINUSURI în fața electoratului care l-a votat masiv în 2012 și că lupta permanentă cu BĂSESCU n-a adus beneficii. Discusrsul său pare, mai degrabă, o campanie electorală, deși acesta poate să mai aștepte, iar încercarea lui de a arunca noul PNL într-un con de umbră s-ar putea să aducă GHINION, „vorba știm noi cui”.
Cu toată înțelegerea și bunăvoința, și cu cea mai bună intenție, trebuie să vedem că promisiunile și planurile pentru țară nu se îndeplinesc întotdeauna, în interesul celor mulți și că de ele profită „UNII”, motiv pentru care, în ultimii ani, JUSTIȚIA „rade” tot mai mult clasa politică. Populismul a devenit un „modus vivendi”, dar, deși ușor de „manipulat”, el nu folosește și, mai ales, nu ține de foame. Tocmai de aceea, într-o măsură importantă, „politica administrativă” a guvernului, în cele 1100 de zile, nu poate fi apreciată ca un plan concret pentru țară și popor.
Astfel, încă de la „ÎNCEPUTURI”, guvernul PONTA I a apărut ca o corcitură implauzibilă de socialiști și liberali de dreapta care și-a inaugurat „FORȚA”, nu doar cu greșeli, ci cu accese și incompetență care a uimit la vremea respectivă EUROPA.
Astfel, în primele două luni, premierul a propus doar miniștri la EDUCAȚIE, schimbați rapid pentru probe jalnice de plagiat, a numit un al treilea interimar și a sfârșit prin a recurge la un al patrulea, aflat într-un litigiu de incompatibilitate la vremea respectivă. A urmat apoi înlocuirea unui ministru de la Cultură, tot pentru incompatibilitate.
Ministrul de EXTERNE „al vremii” afirma că liderii europeni trebuie să-și ia ca model politic pe „LIDERUL DE LA RĂSĂRIT” și ministrul de INTERNE de atunci, referindu-se la PLAGIAT ca TEMĂ DE ACTUALITATE, găsea scuză declarând că, de la ARISTOTEL și PLATON încoace, toată lumea copiază.
Premierul, însuși, declara la începuturi, în mod sinucigaș, că dedică 75% din timpul ședințelor guvernului, răfuielilor politice. În vara lui 2012, are loc un adevărat atac violent împotriva regulilor democratice și bunului-simț. Astfel, se înscriu la loc „de frunte” în biografia unora:
– reprezentarea țării la Bruxelles, fără mandat prin încălcarea deciziei CCR;
– restrângerea drastică a atribuțiilor CCR;
– schimbarea, printr-o discutabilă OUG și alte acte, a conducerii ARHIVELOR NAȚIONALE, a șefilor TVR, a AVOCATULUI POPORULUI, șefii celor două CAMERE ale PARLAMENTULUI, I.C.R, MONITORUL OFICIAL e trecut sub tutela GUVERNULUI;
– „Călușul” cu tot ceremonialul, aparent democratic, privind SUSPENDAREA, orchestrat și „jucat” cu aportul NOULUI PREȘEDINTE și SENATULUI (VIITOR PREȘEDINTE INTERMIAR TEMPORAR) ajuns, grație MERITELOR de a lipsi la circa 98,5% din ședințele forului respectiv; EFECTUL, deși a fost „ZERO” în țară, în EUROPA a însemnat o atmosferă de perplexitate  și insecuritate față de România pentru care țara a decontat la capitolul CREDIBILITATE cu „COSTURI” foarte mari.
În sfârșit, instalat la putere, orice s-ar spune, guvernul a avut șansa undei societăți care reușise să depășească efectele crizei 2009-2011. Pot să afirm că măsura reducerii salariilor, de GUVERNUL BOC, a afectat grav întreaga populație și a fost prost aleasă, căci în locul ei se putea proceda cel puțin la:
– reducerea cheltuielilor operative sub 1% din PIB;
– reducerea investițiilor inutile și costisitoare (gen „teren de fotbal” în pantă, patinoare, parcuri comunale etc);
– ținerea sub control a evaziunii fiscale, producătoare de bani negri;
– combaterea cu eficiență a CORUPȚIEI, care „vehicula” multe miliarde de euro;
Cu toate astea, tocmai ca urmare a acestui preț scump, ROMÂNIA, în anul 2011 se salva și se plasa pe o direcție în care se conturau premisele pentru proiecte de viitor eficiente, cărora Guvernul Ponta le-a înțeles necesitatea. Ba, se poate spune că începutul guvernării dădea speranțe tuturor, dar pe parcurs unele intenții s-au transformat în așteptări neonorate și o politică fiscală dăunătoare, dacă ne raportăm la cel mai semnificativ indicator, și anume, puterea de cumpărare, mereu în cădere liberă, care în anul 2015 a scăzut la aproape jumătate față de anul 2009.
Cu cea mai bună intenție, aș aminti guvernului câteva din MARILE SALE NEÎMPLINIRI, ca un semnal pentru viitor:
1. O politică socială și de consum fără a avea o bază economică solidă națională este sustenabilă doar pe termen scurt, cu efecte grave pe termen mediu și lung;
2. Reducerea investițiilor reprezintă cea mai gravă măsură ce va afecta ROMÂNIA pe termen mediu și lung;
3. Au stagnat reformele structurale; Intreprinderile de stat au fost lăsate de „IZBELIȘTE” și au rezultate „amestecate” cu influențe politice și pierderi mari;
4. Apetitul pentru PRIVATIZARE a scăzut. Dar, ATENȚIE aici, căci pe plan mondial s-a conturat opinia ca STATUL să păstreze și să eficientizeze diferite sectoare economice strategice, cum ar fi ENERGIA, RESURSELE SUBSOLULUI, PĂDURI, CĂI FERATE etc, căci privatizarea acestora a dus la pierderi foarte mari pentru țară;
5. Salariul minim a crescut cu 40%, numai că există riscuri periculoase și ciudate; salariul de 1250 lei este în neconcordanță cu producția și productivitatea, ducând la lipsa de competitivitate, multe intreprinderi mici și mijlocii nu vor putea asigura cei 1250 lei și vor intra în faliment, iar șomajul va crește, în contextul haosului din sistemul de salarizare și pensii;
6. Șomajul „bântuie” societatea românească, căci cele un milion de locuri promise rămân la stadiul promisiunilor deșarte;
7. Împrumuturile „de urgență” continuă să fie o practică periculoasă și cu toate astea, în martie, împrumuturile în lei au crescut cu 7%;
8. Codul Fiscal a „creat” probleme în comisia de specialitate a senatului, în privința modificării pentru creșterea de taxe, în discordanță cu promisiunile guvernului, creând împresia de BLAT;
9. Cei 1.200 kilometri de autostradă promiși cu mult aplomb rămân doar pe hârtie, probabil în timp ce ROMÂNIA rămâne pe un loc fruntaș la accidente rutiere;
10. Autostrada COMARNIC-BRAȘOV s-a amânat sine die spre nemulțumirea și enervarea conducătorilor auto încă mult timp;
11. Creșterea economică de 4%/anual nu se va putea realiza nici măcar în 2015, iar consecințele pentru puterea de cumpărare vor fi negative. Apropo: impozitarea bacșișului este o nouă „curiozitate” guvernamentală;
12. Nu s-a întocmit un nou plan realist, în afara planurilor „vechi”, pentru absorția fondurilor UE, în cadrul exercițiului bugetar al Uniunii Europene pentru ROMÂNIA, până în 2015, încât abia suntem la 50%, adică o adevărată catastrofă;
13. Redeschiderea și „reconsiderarea” spitalelor „închise” este o altă promisiune neonorată integral, pe fondul unei sănătăți naționale precare, dar foarte costisitoare pentru pacienți;
14. Promisiunea celor 50.000 de locuri în grădiniță este în „așteptarea” anului 2016, poate…;
15. Pe fondul „luptei cu vechiul” s-a schimbat pe furiș conducerea I.C.R pe criterii de clientelism în contextul gafei din 2012, când I.C.R a fost subordonat SENATULUI (gafă care ar trebui corectată);
16. Angajamentul cu privire la legea finanțării partidelor a fost „îmbogățit” cu șmecherii care permit și în viitor acordarea de „împrumuturi clientelare”;
17. Legea electorală, votată cu o majoritate astronomică în SENAT este un cadou pentru primarii în funcție, în timp ce votul prin corespondență este în stadiul de „lasă-mă să te las” spre disperare în DIASPORA;
18. După „zvâcnirile de început”, PARLAMENTUL continuă să „salveze”, pe sprânceană, CORUPȚI, dar cere cu insistență „măriți pensiile parlamentarilor!”;
19. Patru milioane de români batjocoriți în străinătate nu au niciun fel de asistență din partea statului român și ajung uneori într-o stare de sclavie modernă. Nu există nicio preocupare pentru a crea condițiile de muncă și viață necesare pentru a-i aduce acasă;
20. Revizuirea CONSTITUȚIEI, regionalizarea, descentralizarea și „BĂSESCU – PUȘCĂRIE”, rămân la capitolul ELECTORALISM cu PROIECTE EȘUATE sau FABRICI DE VORBE GOALE.
Și ne oprim aici, cu speranța că recenta vizită în țări aride a premierului NU va semăna cu cea din CHINA, cu cele 10 miliarde de EURO pentru ROMÂNIA, dar care n-au mai sosit..
 
Prof.
ION PĂTRAȘCU
Slatina, Olt

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here