Acasă Actualitate MANIPULAREA CU TELEVIZORUL

MANIPULAREA CU TELEVIZORUL

90
OMUL (HOMOSAPIENS) prin capacitatea de abstractizare și înțelegere, se deosebește de toate celelalte ființe de pe planetă, pe de o parte, în timp ce pe de alta are forța de a „evolua”.
 
Aceste capacități umane sunt diminuate treptat, în înțelegerea și apoi în a discerne realitatea de ficțiune, ca urmare a inhibării lor, tot privind la „MICUL ECRAN”. Tot mai mulți oameni încetează de a mai „trece” faptele prin filtrul propriei judecăți, micșorându-și grav potențialul imaginativ.
La posturile TV se transmit, de fapt, „mesaje” însoțite de imagini susținătoare, iar foarte mulți cetățeni devin tot mai ușor manipulabili și apoi controlabili, afectându-se în acest fel chiar DEMOCRAȚIA. Trusturile MARI folosesc televizorul, nu atât pentru a transmite informații reale, ci pentru obținerea de rating, oferind „spectacole” prin care răstoarnă valorile utilizând din plin „zgomotul” și scandalul.
În ultima vreme, la principalele posturi TV se folosește din plin limbajul agresiv, urletele, violența verbală, uitând total de responsabilitățile normale ce revin producătorilor și moderatorilor.
Oare acești inși nu-și dau seama că în acest mod se „manifestă” în afara logicii, prejudiciind grav, societatea și civilizația?
 
Mai toate emisiunile lor abundă – abuziv – în foarte multe cazuri de „părerile” unor frustrați, revoltați și „nemulțumiți”, cărora le-ar sta bine la periferia societății, căci, prin „ceea ce fac” produc rău cu bună-știință.
Acești „INVITAȚI” sunt PERMANENȚI pe listele producătorilor de emisiuni, liste pe care, e adevărat, uneori le mai împrospătează. Ca „OMNIPREZENȚI” ei apar (tot timpul), indiferent de subiectul abordat, de timp, oră sau zi.
Ei vorbesc „despre toate și orice”, cantitativ și, evident, NU CALITATIV, făcând valuri și impresii asupra privitorilor, anulând, în cele mai dese cazuri, DISCERNĂMÂNTUL.
INȘII, în număr de 3-4 la fiecare emisiune, discută ore în șir numai pentru a umple spațiul de emisie, transformând orice subiect în SUROGAT și se manifestă ca un TRIBUNAL cu inculpați, condamnați în contumacie, dar fără să limpezească nimic.
 
INDIVIZII au transpus VIAȚA POLITICĂ în STUDIOURILE TV, înfățișând-o ca o prezență hidoasă care, din păcate, nu mai uimește, căci totul se definește ca un „NIMIC STRIDENT”. Emisiunile nu au, practic, nici ÎNCEPUT nici SFÂRȘIT, iar desfășurarea lor este o continuă ÎNTRERUPERE, RIPOSTĂ sau COMPLETARE a celorlalte, încât în cele mai dese cazuri asistăm la o „PIERDERE DE SENS”.
În mai toate cazurile, INȘII neagă nonșalant realitatea evidentă a vieții de zi cu zi, a celor mulți, mințind cu foarte multă „temeinicie”, crezând că în acest fel fac pe privitori să creadă că doar „EI” sunt de partea binelui și a adevărului.
Așa s-a ajuns că în ROMÂNIA, piața televiziunilor se desfășoară între EXTREMELE cu „BĂIEȚII CEI BUNI ȘI SERIOȘI” și „BĂIEȚII CEI RĂI ȘI NESERIOȘI”. Într-un proces de tembelizare, ambele extreme abundă în „RĂFUIELI JUSTIȚIARE”, ambalate stilistic, dar degradant.
Televiziunile, tot timpul parcă adverse, și-au „format” figuri emblematice care se hărțuiesc reciproc pentru a-și amplifica zâzania în speranța că lumea îi urmărește cu interes și prin acest sport de „LUPTE LIBERE” crește ratingul propriu.
Fie că este vorba de ANTENIȘTI, ROMÂNIȘTI, REALIȘTI, BEUNIȘTI, după caz, se amenință, se denunță, se „înjură”, căci, poate, poate, posturile în cauză vor deveni cele mai urmărite și iubite. Se utilizează, din plin, apucături „normale”, „corecte”, „legitime” pentru a jigni, scuipa și huidui pe cei din cealaltă tabără, iar amenințările sub diferite forme sunt la ordinea zilei și sunt înfățișate ca o „NOUĂ MORALĂ”. La fiecare post TV, mai ales la ore de audiență, aceiași „băieți” și aceleași „fete” spun tot felul de lucruri, încercând uneori să fie direct – brutali, altădată distrugători de cronici sau sumbri, ca niște oracole decizionale. În acest mod, aceștia reușesc să transforme emisiunile respectivelor posturi în întâlniri de gașcă, în care „tembelizează” scenarii gata făcute în fața noastră, pe banii și pe nervii noștri.
Deși pot fi diferite opinii, apreciez că, de fapt, la toate posturile TV se manifestă o criză de subiecte serioase care să se refere la realitatea românească, ce privește viața românilor și nu doar scena politică mizerabilă. Dacă urmărești posturile TV nu e greu de remarcat că subiectele abordate au darul de a încinge spiritele la nivel de bășcălie, prin caraghioslâcul cu care sunt prezentate, încât, imediat îți piere tot cheful.
 
DOAMNELE și DOMNII de la posturile TV cu rating se străduiesc seară de seară să pară a fi „FII BRAVI” ai poporului, dar pe parcurs se autodemască, devenind NĂRĂVAȘI, GURALIVI și chiar PROST-CRESCUȚI, deși se străduiesc să-și ambaleze în zambete „extractul de otravă”. Sub bagheta bățoasă, aceștia îndeamnă să urâm „pe cine trebuie”, să aruncăm cu noroi „în cine trebuie”, să preferăm „pe cine trebuie”, fără să-și dea sema că, pânâ la urmă, chiar ei rămân niște „NEMODELE” acre. Tot făcând și continuând așa, vor transforma toate televiziunile într-o instituție de superficialitate și hârjoană derizorie, cu subiecte de scandal, îmbrânceli de partid și răfuieli particulare, în care abundă bârfa, calomnia, zvonurile și bancurile deocheate. Dar, cu regret spun că, există încă telespectatori cărora acest DEZMĂȚ de a-ți face de cap, de a bate câmpii, de a nu a avea scrupule, li se pare distractiv.
În sfârșit mi-aș pune întrebarea: – așa au înțeles televiziunile să se folosească de „dezlegarea” miraculoasă a libertății de expresie, de informare, de manifestare în mass-media? Nu cumva a venit timpul, în sfârșit, să reflecteze la efectul producțiilor lor, la răspunderea pe care o au față de telespectatorii lor, indiferent de profesie, vârstă, apartenență, etnie, difuzând doar emisiuni serioase, cu teme ce au conținut „UMAN”?
 
Iată doar câteva teme și subiecte, care sunt la îndemână, prin care ar contribui, cu adevărat, la nașterea unor intense dezbateri publice, în beneficiul redresării „a ceea ce nu merge” în țara noastră: lipsa de perspectivă pentru tineri, sănătate și educație precară, decimarea pădurilor noastre, distrugerea patrimoniului național, deriva limbii române, calitatea manualelor școlare, dispariția meseriilor tradiționale, capcanele internatului ș.a.m.d.
În felul acesta, televiziunile s-ar pune, cu adevărat, în serviciul românilor, ne-ar ajuta să înțelegem că realitatea românească ar putea deveni mai bogată și mai vie decât scena politică deplorabilă, insuflându-ne poate și o puternică doza de optimism, că lucrulile se pot schimba în BINE.
 
 
Prof. Ion Pătrașcu
Slatina

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here