Pe data de 1 decembrie – culmea ghinionului – am avut mari probleme de sănătate, darept pentru care, a doua zi, dimineața, neavând altă soluție, a trebuit să mă prezint la Spitalul Județean Olt – la urgențe – căci, vorba aceea, „Schimbul unu și trei ocupat. Alege!”
Pe drum mi-au revenit în memorie imagini de acum zece ani, când trebuise să stau pe coridorul de la intrarea în spital – nu tocmai curat – în picioare, printre mulți pacienți nemulțumiți de orele de așteptare. Personalul medical, foarte vocal, decidea – nu tocmai politicos – ordinea intrării pacienților în cabinetul de urgențe.
De altfel, erau și cazuri când unele asistente medicale intrau cu anumiți pacienți, nerespectând rândul, căci și pe atunci era la modă melodia: „Copilă, copilă, c-o pilă, c-o pilă”…
Cu aceste gânduri și cu un gust amar, am intrat în Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului și am rămas uimit. Câțiva pacienți așteptau într-o sală de așteptare foarte curată și bine încălzită, de unde erau preluați – din timp în timp – de cadre medicale tinere și drăguțe. După un timp – relativ scurt – am fost condus în biroul de primiri, unde, în spatele unui birou foarte lat, așa fel încât, oricât ai fi avut mâna de lungă, tot nu ai fi putut ajunge la buzunarele halatelor celor două doamne…
Am prezentat buletinul și cardul de sănătate, după care am fost rugat să-mi scot haina pentru a mi se lua tensiunea. Am rămas uimit de curățenia exemplară a tuturor sălilor și coridoarelor, dar mai ales de amabilitatea – ba chiar solicitudinea – cadrelor medicale.
Doctorița Buzău Ecaterina – șefa secției U.P.U. – putea fi identificată, dintre asistentele din cabinet, numai după respectul și ascultarea cu care era tratată de restul personalului. În rest, modestă și politicoasă, întreabă de simptome în timpul consultului medical.
A trebuit să-i spun despre nelipsitele cafele, țigări etc… regretând de această dată gluma pe care le-o spuneam prietenilor mai tineri, că după doctor trebuie să te iei, dar numai cu parul…
În final m-a liniștit, spunându-mi că nu este ceva grav, și mi-a prescris un tratament. A-i oferi bani, sigur ar fi fost jignită, atât doamna doctor Buzău Ecaterina, cât și eu, așa că m-am gândit să-i ofer una din cărțile mele. Mi-am amintit, însă, că în urmă cu vreo zece ani, tot în acest spital, oferisem o carte „Doamna – Peste ani și ani”, unei alte doctorițe, care zâmbind m-a rugat să-i scriu o dedicație. Dorind a face o glumă, am scris:
„De când ajunse cadru medical,
S-au tot rărit bolnavii în spital,
În secți-i liber orice pat…”
Am privit fața doamnei doctor, care radia de plăcere și am completat:
„…În schimb un cimitir s-a adăugat”!
Câteva zile mai târziu m-am întâlnit, întâmplător, cu doamna doctor care, nu tocmai amuzată, mi-a spus că soțul dânsei – cunoscut chirurg – după citirea dedicației mi-a transmis că abia mă așteaptă pe la sala de operații, pomenind ceva despre doctorul Ciomu…
Așa că, prefer să o asigur pe doamna Buzău Ecaterina de recunoștința mea, pentru profesionalism și amabilitatea cu care tratează toți (dar TOȚI!!) pacienții și dacă va trebui să solicit o nouă consultație, o să mă gândesc de două ori dacă să scriu sau nu o dedicație…
CONSTANTIN VICTOR
SLATINA
05.XII.2016
