Prima oră de Religie:
Profesorul intră în clasă, la fix, răspunde salutului elevilor și începe să se plimbe printre bănci privind în jos, fără însă să spună ceva. După ce dă o tură prin clasă, așteaptă liniștea ce se așterne tot mai apăsător la copiii care nu înțeleg absolut deloc ce se întâmplă, se oprește brusc, își face semnul Sfintei Cruci și zâmbește larg.
Întreabă dacă mai sunt colegi de venit iar dacă mai sunt întârziați așteaptă liniștit fără să mustre. După ce toți copiii sunt la locurile lor, merge în fața clasei și spune:
„Bună ziua dragii mei, începând de astăzi eu sunt Proful vostru de Religie. Deşi voi trebuie să fiţi la fix în clasă, am să aștept pe cei mai „amețiți” care întârzie, până la maxim și 5 minute, apoi voi începe lecție. Dacă unul din voi intră la oră, după acest interval … îl arunc pe geam!” (bineînţeles că este o glumă şi copiii se amuză).
„Pentru început vreau să vă salut pe fiecare în parte!” – profesorul, indiferent că este proaspăt licențiat sau are gradul I în învățământ se apleacă cu toată ființa sa și întinde mâna primului elev, spunându -și numele către fiecare dintre ei. După ce a dat mâna cu toți copiii din clasă zâmbește larg și spune: „Habar nu am cum vă numiți că oricum pentru mine sunteți frumoși și inteligenți toți”. (copiii se amuză). „Am să vă rog să scoateți toți telefoanele pe bancă. Eu îl țin pe al meu pe catedră și voi îl țineți pe bancă”.
„Mă interesează ca la prima noastră întâlnire să înţelegem de ce trebuie să ne rugăm la începutul orei şi să găsim argumente pentru dovedirea existenţei lui Dumnezeu.
Vreau să vă întreb ceva: Vă place matematica? Chiar și dacă nu vă place eu vreau să fac cu voi puțină matematică:
Câte ore stă un om duminica la Biserică? Hmmm… unii ați spus 2h, alții 3h, alții doar 1h. Am înțeles. Eu însă vă spun altceva. Dacă preotul este mai tinerel așa și toate băbuțele leșină după el, gen Fuego, atunci slujba ține 4h (copiii se amuză)
Haideţi să facem un calcul simplu: 4h pe Duminică × 4 Duminici pe lună = 16 ore pe lună. Corect? Bravooo, știți matematică şi toți o să luați Bac-ul.
16 h pe lună × 12 luni pe an = 192 h pe an. Corect? Bravo! Eu V-am spus de la început că sunteți foarte inteligenți.
192 h pe an: 24h pe zi și ne rămân 8 zile.
La aceste 8 zile eu mai adaug încă 4 zile unde includ sărbătorile, vizitele voastre scurte din păcate din noaptea Sf. Paști, când mai mergeți la o cununie sau un botez, etc și avem un total de 8 zile plus 4 zile = 12 zile. Eu v-am spus că sunteți inteligenți și văd că vă pricepeți la calcule din acestea complexe”.
Profesorul se îndreaptă spre un elev și îl întreabă cu toată seriozitatea necesară:
„Cum ar fi să mănânci doar 12 zile din 365?”
Apoi merge spre alt elev:
„Cum ar fi să te speli doar 12 zile din 365?”
Merge spre alt elev:
„Cum ar fi să îți dea mama bani de buzunar doar 12 zile pe an din 365? Sau și mai rău, să ai internet doar 12 zile pe an din 365?”
„Vedeți dragii mei, conform calculului meu matematic aprobat de voi, un om care merge în fiecare zi de Duminică sau Sărbătoare la Biserică și stă acolo 4h reușește să îi dea înapoi lui Dumnezeu doar 12 zile. Dumnezeu îi oferă omului 365 de zile pe an iar un om nelipsit de la Biserică reușește din timpul său să îi întoarcă lui Dumnezeu înapoi atât de puțin.
De aceea vreau să vă propun ceva: Rugăciunea Tatăl Nostru, rostită cu toată sinceritatea durează maxim 1 minut. Chiar mai puțin, dar eu prefer să calculăm cu 1 minut × 35 de ore de Religie cât avem noi într-un an școlar = 35 de minute!
Sunteți de acord ca noi, începând de astăzi să îi dăm înapoi lui Dumnezeu măcar 35 de minute din cele 365 de zile pe care El ni le oferă într-un an? Dar vreau să am confirmarea că în acel minut ne vom ruga cu adevărat! Vă cer 1 minut din timpul vostru pentru 365 de zile!
Sunteți de acord?”
Bineînțeles că șocați de calculul matematic copiii vor accepta. Astfel toți se ridică și în mod obligatoriu împreună cu profesorul, tare și rar rostesc rugăciunea domnească.
„O să vă rog frumos ca la oră să aveţi un caieţel de Religie în care o să notăm la fiecare lecţie câteva idei. Pe cuvânt de onoare, că doar atunci când sunt foarte, foarte supărat, o să scriem maxim jumătate de foaie în caiet dar cu siguranţă vom scrie pagini întregi în suflet pentru că ora de Religie, frumoşilor, se adresează sufletelor voastre.
Am arătat în schema de pe tablă că Dumnezeu îi oferă omului 365 de zile pe an iar omul care nu lipseşte deloc de la Biserică îi oferă înapoi lui Dumnezeu maxim 12 zile. Dar cum putem noi să dovedim existenţa Lui Dumnezeu? Până la urmă avem nevoie de un fundament pe care să construim o relaţie cu Dumnezeu în cele 35 de ore de Religie pe an.
Eu am să fac pe avocatul diavolului şi vă spun că Dumnezeu nu există aşa că vă rog pe voi să îmi aduceţi argumente care să ateste existenţa lui Dumnezeu.
Haideţi, ne declarăm creştini, creştini – ortodocşi peste 90% dar nu putem să Îl apărăm pe Dumnezeu în faţa celor care spun că El nu există. Oare aşa să fie?
Am făcut puţină matematică la început aşa că acum vom face puţină istorie:
Să îmi dea cineva exemplu de un popor fără ideea de divinitate, indiferent că vorbim de un singur Dumnezeu, mai mulţi zei, ş.a.m.d.
Bravo! Nu există! Într-adevăr, nu există niciun popor în istoria civilizaţiei umane fără idee de Dumnezeu sau de divinitate. Aici apare argumentul istoric. El deduce existenţa lui Dumnezeu din universalitatea ideii de Dumnezeu, idee care există la toate popoarele şi în toate timpurile. Cicero spunea: «Ceea ce este admis de toţi, nu se poate să fie fals, pentru că trebuie să aibă rădăcină în însăşi fiinţa omului». Avem un argument. Dar ne mai trebuie unul. Pe acesta îl folosim când vrem să arătăm că ştim mai multe.
Am nevoie de un telefon cu ecran mare şi o sticlă cu apă. Periculoasă combinaţie aşa este?”
Profesorul cu mare grijă alege un telefon şi roagă pe cineva din sală să îi toarne puţină apă în mână, apoi pune câteva picături de apă pe ecranul telefonului ţinut orizontal. Curiozitatea îi face pe cei prezenţi să se apropie şi astfel explicaţia poate continua.
„Aceste picături de apă au mecanism propriu de mişcare? Nu! Logic, bravo! Au nevoie de cineva care să face asta (profesorul ţinând bine telefonul îl apleacă bine spre podea cât să se mişte picăturile de apă de pe ecran spre surprinderea copiilor care vor crede că scapă telefonul), adică a fost nevoie de cineva (Cineva) care să provoace o acţiune din exterior pentru a pune în mişcare picăturile de apă.
Ce spune teoria Big Bang-ului? Că totul a pornit de la o mare explozie, adică o particulă de materie s-a ciocnit de o particulă de antimaterie şi de acolo într-un proces de lungă durată a luat fiinţă universul şi implicit pământul. Întrebarea pe care o pun eu este: Cine este acel Cineva sau acel Ceva care provoacă acea explozie? Haide să fiu mai simplu: Colegul vostru găseşte mâine o grenadă pe jos şi o duce acasă aşezând-o în vitrină. Explodează grenada aceea? Nu! Are nevoie de cineva (Cineva), care să provoace o acţiune din exteriorul ei şi să îi tragă cuiul pentru a provoca explozia.
Sper din suflet că nu v-am dat idei acum cum să vă jucaţi acasă.
Pe acel Cineva sau acel Ceva Îl putem numi Dumnezeu? Bineînţeles! Acum ne rămân viitoarele 34 de ore de Religie pentru a cunoaşte pe acest Dumnezeu care ne iubeşte necontenit şi fără limită!
Ne vedem data viitoare dragii mei, să aveţi o săptămână frumoasă, să zâmbiţi şi să Îl căutaţi pe Dumnezeu în simplitatea Lui dumnezeiască şi poate, mă bucuraţi şi îmi spuneţi că aţi adăugat mai multe minute din timpul vostru, înapoi către Dumnezeu! Amin!”
Prof. drd. teolog – Alin Bolboașă Șofaru
[1] Mi se pare imoral ca noi în calitate de profesori să avem telefonul la vedere și unii chiar să răspundă la mesaje sau apeluri în timpul orei iar elevilor să le interzicem accesul cu ele. Plus că astfel, elevului îi este foarte greu să folosească mobilul în timpul orei fiind foarte ușor reperat de profesor.
[2] De preferabil ca la ora de Religie să facem doar această rugăciune. Avem în clase copiii și de alte confesiuni. Astfel dacă noi împreună cu ceilalţi rostim rugăciunea către Fecioara Maria, copiii de confesiune neoprotestantă se vor simți în plus și cel mai probabil se vor uita pe pereți. Astfel profesorul trebuie să motiveze că Rugăciunea Tatăl Nostru este scrisă în Sfânta Scriptură, deci trebuie rostită de toată lumea.
