Este, astăzi, singurul politician oltean cu reprezentativitate înaltă, în cercurile selecte ale puterii de la București. I-a fost dat să rămână în picioare, într-o vreme în care nisipurile mișcătoare au înghițit zeii clipei, de care, astăzi, lumea abia-și mai amintește…
Ion Toma joacă iarăși tare, în spațiul politic românesc. Fuziunea UNPR – PMP, anunțată acum o săptămână, finalizată acum câteva zile, dincolo de rolul jucat în ecuație de Traian Băsescu, îl are protagonist pe Toma de la Olt. Senatorul poate fi privit, din multe puncte de vedere, ca un artizan al acestei surprize politice care schimbă calculele pentru toamnă. Și când te gândești că UNPR-ul fusese aruncat, când în brațele PSD, când în zona liberală… Iar asta se întâmpla în timp ce detaliile fuziunii dintre cele două partide, UNPR și PMP, erau puse la cale de Băsescu pe o parte, Steriu și Toma pe de altă parte.
Practic, prin includerea într-o singură structură, atât a PMP, cât și a UNPR, alegătorul român beneficiază de a treia cale. Una alternativă la soluțiile ultra folosite, venite de la PSD și PNL…
E semn că așa ceva e de bine! Că lumea se așează în așteptarea alternativei. Altfel, nu sunt explicabile atacurile deșănțate ale tonomatelor mediatice, care spun că nu e bine. Fuziunea dintre cele două partide începe să contureze o platformă de exprimare pentru electoratul aflat în căutarea unui alt mod de a înțelege și a aborda politica de la vârf.
Românii nu sunt atât de odihniți după bineficerile tradiționale oferite de cele două proiecte politice, așa-zis fundamentale, incapabile să le ofere românilor o minimă bunăstare.
Din multe puncte de vedere, senatorul Ion Toma spunea, de multă vreme, iar acum vorbele sale pot fi înțelese: „Nu e timp pentru o schimbare a întregii clase politice, iar o reformare a ei nu trebuie făcută de cei care își împart puterea odată la patru ani”.
Iată, motto-ul de lucru al proiectului politic de viitor numit PMP. Un partid cu lider – Traian Băsescu, cam singurul produs de acest gen din România, cu niște structuri în teritoriu, foarte bine puse la punct – cele deținute de UNPR, pus pe canalul unei așteptări imense, nu are cum să nu reușească…
Pe o ecuație politică din care toată lumea știe că nimeni nu va obține 50% pentru a decide, intempensiv, noua structură guvernamentală, PMP-ul nou format e atractiv și pentru stânga pesedistă, și pentru dreapta liberală.
Implicarea lui Toma de la Olt în acest proiect politic înseamnă că pentru județul Olt, din perspectiva ciclului guvernamental 2016-2020, chiar există o șansă de a se face și altceva decât s-a tot promis și nu s-a acționat deloc, dincolo de valea plângerii, a studiilor de fezabilitate. Iar când oltenii vor înțelege că PMP-ul unde este Toma reprezintă o forță capabilă să producă fapte și nu vorbe împachetate în mesaje de campanie, e imposibil să nu se încadreze într-un scor mai mult decât onorabil.
Altfel, Ion Toma dovedește că, nu numai că nu și-a spus ultimul cuvânt în politică, dar este, astăzi, cel care își asumă să mențină, de unul singur, un loc pentru Olt pe harta României…
