„Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Cel ce pretutindenea eşti şi toate le plineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea, şi mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.”
Fraţi creştini,
Aţi citit mai devreme rugăciunea către Sfântul Duh cea mai răspândită în Biserica Ortodoxă. Nu se începe nici o lucrare importantă, în biserică sau în lume, înainte de a o spune sau de a o cânta.
Ea precede slujbele Bisericii pentru că toate rugăciunile noastre către Dumnezeu sunt insuflate de Duhul Sfânt. „Însuşi Duhul vine în ajutorul slăbiciunii noastre, căci noi nu ştim să ne rugăm cum trebuie, ci însuşi Duhul se roagă pentru noi cu suspine negrăite”. (Rom. VIII, 26).
Promisiunea făcută de Mântuitorul Hristos Sfinţilor Apostoli la Înălţarea Sa la cer se împlineşte în această Duminică a Rusaliilor, Duminica Mare cu mai este cunoscută în popor, Cincizecimea sau Pogorârea Sfântului Duh.
Lucrarea Mântuitorului în lume este continuată de Duhul Sfânt până astăzi şi până la sfârşitul veacurilor.
Pare aici ca şi cum Dumnezeu Tatăl face lumea, apoi Mântuitorul Hristos se jertfeşte pentru lume şi Duhul Sfânt o sfinţeşte. Dar nu există o separare între persoanele Sfintei Treimi, deoarece împreună lucrează ca Treime Sfântă în tot acest timp. Am să vă vorbesc şi despre sărbătoarea de Luni, dar puţin mai târziu, după ce încercăm împreună să înţelegem importanţa Duminicii Rusaliilor.
Textul de la Apostol explică ce s-a petrecut în Duminica Mare la Ierusalim. Evenimentul Pogorârii Duhului Sfânt este descris în cartea „Faptele Apostolilor” (F.A. II, 4). Aici se spune ca Duhul Sfânt Se pogoară din cer ca un vuiet mare de vânt şi Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi, în chip de limbi ca de foc. Aceasta se întâmplă la zece zile după Înălţarea Mântuitorului Hristos, respectiv la 50 de zile de la Învierea Sa.
După Pogorârea Sfântului Duh, Apostolii au primit puterea de a grăi în limbi necunoscute de ei până atunci. Au descoperit învăţătura Mântuitorului şi altor neamuri, fiecărui neam pe limba sa. Începutul a avut loc chiar în această zi, a Pogorârii Duhului Sfânt, când s-au făcut înţeleşi de toţi cei veniţi la Ierusalim din tot Orientul. Pelerinii neputând să-şi explice cum de puteau predica Sfinţii Apostoli în graiuri diferite, încep, mai ales cei care cunoşteau simplitatea Apostolilor şi lipsa studiilor, a acuza că aceştia ar fi „plini de must”, adică beţi (F.A. 2, 13).
Atunci, Sfântul Apostol Petru a luat cuvântul pentru a-i apăra pe Apostoli de o asemenea învinuire, dar şi pentru a vorbi mulţimilor despre Hristos. El le-a descoperit că se împlinise profeţia lui Ioil: „Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (F.A. 2, 17, Ioil 3, 1). În urma cuvântării Sfântului Apostol Petru, trei mii de persoane au primit botezul şi astfel apare Biserica în chip văzut.
„Se împarte deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi” şi „limbi ca de foc”. Vreau să medităm puţin asupra acestor două expresii din text deoarece acestea cer o lămurire suplimentară.
Nu intru în marea dilemă teologică a celor prezenţi, dacă erau doar Sfinţii Apostoli sau erau pe lângă ei şi ceilalţi o sută douăzeci de fraţi care au stat lângă Mântuitorul Hristos de la Botezul lui Ioan şi până înainte de Cina cea de Taină. Atât tradiţia Bisericii Ortodoxe cât şi cea a Bisericii Romano – Catolice susţin deopotrivă că Fecioara Maria se afla alături cei Sfinţii Apostoli la momentul Pogorârii Sfântului Duh.
Mă interesează această împărţire a Sfântului Duh deasupra capului fiecăruia din cei prezenţi ceea ce ne arată că fiecare persoană se învredniceşte în mod propriu de primirea Duhului.
Apostolii primesc Duhul Sfânt pe care îl dau mai departe Episcopilor şi episcopii preoţilor. Deci fiecare primeşte “porţionat” Duhul în vederea exercitării demnităţii în care a fost ales.
„limbi ca de foc” – Am să vă împărtăşesc un secret: Studiul teologie se face atât de profund că nu vă puteţi imagina. Fiecare cuvânt este tâlcuit până în profunzime şi mai ales se încearcă pe cât posibil descoperirea adevărului. Astfel, limbile sub forma cărora S-a arătat Sfântul Duh erau de foc. Focul ne atestă faptul că Duhul Sfânt este de aceeaşi fiinţă cu Tatăl şi cu Fiul, deoarece aflăm din Sfânta Scriptură că Dumnezeu este foc mistuitor. Aşadar, Duhul Sfânt are aceeaşi fire şi este de aceeaşi lucrare cu Tatăl şi cu Fiul.
Aici mai este şi un alt aspect. Ştim că focul ne oferă lumină dar şi arde. Aflăm de la Arhim. Hieroteos Vlachos că învăţătura Sfinţilor Apostoli luminează pe cel care crede şi îl arde pe cel care se încăpăţânează să nu creadă.
Focul în chipul căruia Şi-a făcut apariţia Duhul Sfânt nu era un foc care ardea, un foc făcut de mână omenească, adică un foc mistuitor, ci era unul nezidit, venit de sus. De aceea, în lectura Apostolului nu s-a a spus limbi de foc, ci limbi ca de foc.
Fraţi creştini,
Aş vrea acum să mergeţi la locul unde vă ţineţi certificatul de naştere, să îl luaţi şi apoi să reveniţi la lecturarea cuvântului meu.
Pentru cei împrăştiaţi ca mine, sau leneşi, tot ca mine, am să ataşez aici un model de certificat de naştere.
Am ales unul românesc ca să arăt că sunt şi patriot. Haideţi să facem împreună un exerciţiu de imaginaţie:
În urma predicii Sfântului Apostol Petru se botează conform textului din Apostol “ca la trei mii de bărbaţi” afară de femei şi de copii.
Din punct de vedere teologic ştim că Mântuitorul Hristos întemeiază Biserica Sa pe Cruce, în chip nevăzut prin jertfă. În chip văzut, Biserica primeşte “certificatul de naştere” în momentul acelui botez în masă a celor prezenţi.
Pe certificatul Bisericii însă, datele stau diferite faţă de cum suntem obişnuiţi noi. Astfel, vom modifica puţin documentul de mai sus.
Păstrăm titlul de Certificat de Naştere şi renunţăm la însemnele statului pentru că Biserica a fost întemeiată de Mântuitorul Hristos fără să fie limitată de graniţele unui stat, respectiv unui popor.
La secţiunea Cod numeric personal, punem semnul Sfintei Cruci că astfel noi mărturisim prin închinare pe Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh identificându-ne ca creştini.
La secţiunea Date personale, punem numele de Biserica Creştină, deoarece Mântuitorul nu întemeiază Biserica Ortodoxă sau Romano-Catolică sau Luterană, în urma predicii Sfântului Petru oamenii se botează în numele lui Hristos nu al unei confesiuni anume. Biserica se desparte datorită neînţelegerilor dintre oameni în confesiunile pe care le cunoaştem astăzi dar acest subiect mă întristează aşa că voi trece repede peste.
La secţiunea Date privind părinţii vom pune un singur nume: Dumnezeu! El prin lucrarea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh întemeiază Biserica pentru ca noi să avem un mijloc de mântuire, să avem posibilitatea sigură să ajungem în Împărăţia Sa. Biserica ne oferă toate mijlocele necesare comuniunii cu Dumnezeu aici pe pământ dar şi pregătire pentru întâlnirea cu Dumnezeu în viaţa viitoare. Până şi în slujba de înmormântare, Biserica oferă mesajul sigur al Învierii lui şi garanţia Împărăţiei lui Dumnezeu pentru creştinul trăitor.
Actul acesta îl înregistrăm în Ierusalim şi avem un document valid al întemeierii Bisericii lui Hristos în chip văzut.
Cred că am reuşit să explic pe cât de simplu posibil importanţa prezenţei noastre în aceste zile la Biserică. Suntem creştini şi este ziua Bisericii noastre. Timpul pe care noi îl dăm lui Dumnezeu se reîntoarce cu binecuvântare asupra noastră şi mai ales cu har de la Duhul Sfânt.
Sărbătoarea Sfintei Treimi este pusă imediat după Sărbătoarea Rusaliilor pentru a întări credinţa noastră în Dumnezeu Tatăl Creatorul, Fiul Mântuitorul şi Duhul Sfânt Sfinţitorul.
Noi mărturisim în orice împrejurare credinţa în Sfânta Treime prin închinarea adusă pentru mântuirea sufletelor noastre, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh.
Să petrecem aceste zile în pacea Bisericii născute în chip văzut pentru a aduce slavă Treimii ca Dumnezeu să își reverse asupra noastră mila, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea și iertarea păcatelor noastre, acum și pururea și în vecii vecilor Amin!
Prof. Teolog
Alin Bolboaşă Şofaru
