În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!
Frați creștini, prins în contratimp, deoarece mai aveam doar câteva minute să prind trenul spre Sibiu, din București, mi-am uitat telefonul în mașina unui prieten care m-a dus la gară ca pe un oficial, lipsindu-mi însă girofarele, dar nu și viteza.
M-am așezat pe scaunul din compartiment, mi-am pus căștile la urechi și așteptam piesa muzicală preferată. Căștile, fără telefon însă, sunt total nefolositoare, așa că le-am pus în buzunar.
Abia în acel moment mi-am dat seama cât de atașat eram de tehnologie, deoarece auzeam zgomotul produs de roțile trenului, vedeam pe fereastră frumusețea României, puteam să socializez cu cealaltă persoană aflată în compartiment, lucru imposibil de realizat dacă aveam căștile și jocul pe telefon, care să îmi atragă atenția. A fost momentul în care, în capul meu, au răsunat următoarele cuvinte : TEHNOLOGIE, BANI, CONFORT…
Astfel, luând prima literă din cele trei cuvinte, am ajuns să îmi dau seama că acest nou TBC ne omoară încet și sigur relația noastră cu Dumnezeu.
Suntem prea „tehnologizați” și în Biserică uităm că atenția noastră trebuie îndreptată spre Cer , nu pământ (că în buzunar sau geantă plecăm capul ca să căutăm telefonul).
Suntem prea avizi de bani și uităm că este Duminică, iar timpul trebuie dat Creatorului nu banului, însă pentru bogata masă de prânz sau grătarul din pădure nu motivăm lipsa timpului și nevoia de supraviețuire financiară.
Considerăm prea mare efortul de a ne ridica din confortul casei noastre și a pleca spre Biserică, iar dacă ajungem acolo, motivăm fie că este prea cald, fie că este prea frig, fie că nu este deloc confortabil să stăm în picioare și nu pe scaune, deși mă întreb cât de „confortabil” S-a simțit Mântuitorul rezemat și răstignit pe Cruce pentru a da „confortul Împărăției lui Dumnezeu” celor ce acum Îi întorc spatele.
Boala aceasta nu vine singură, ea vine însoțită și de altele printre care cea mai grea rămâne desfrâul. Așa cum atunci când ești răcit, te doare și capul, când ești bolnav de TBC-ul modern, sufletul tău suferă și din cauza altor viruși.
Dumnezeu nu are nimic împotriva confortului omului, pe care Îl iubește atât de mult, încât a lăsat pe Fiul Său să fie răstignit, repet, pentru confortul viitor al sufletului omului. Dar confortul dus la extrem distruge relația noastră cu Dumnezeu prin simplu fapt că având totul, considerăm că nu mai trebuie să depindem de cineva, de acel Cineva, care, însă, ne oferă totul.
O viață întreagă muncim pentru bani, folosind tehnologia să ne câștigăm confortul viitor.
Oare dacă ne-am face timp ca pe lângă tot ce am enumerat mai sus, o viață întreagă am munci, folosind rugăciunea să ne câștigăm loc în împărăția lui Dumnezeu am mai fi bolnavi fizic și spiritual? Categoric, nu! Lui Dumnezeu nu îi plac leneșii, ci oamenii care muncesc…
Dar munca pentru Dumnezeu este cea care ne oferă pace, confort interior și viață în El. Avem un telefon performant, o casă confortabilă și bani să ne permitem totul însă pe interior suntem goliți de boală și „Cămara sufletului” nostru este în paragină, nepregătită să primească pe Dumnezeu.
Am fost prea tehnologizați să vedem Patimile Mântuitorului, nu am vrut să cheltuim bani și să plecăm din confortul nostru pentru a vedea Învierea Domnului…
Cred că acesta este mesajul pe care Mântuitorul Îl transmite în acest an la Învierea Sa din morți, anume că el este „penicilina” care combate TBC-ul și ne redă sănătatea. El se Înalță de pe pământ la cer pentru ca tot acel care crede în El să aibă viață veșnică, să nu mai fie bolnav și mai presus de orice, să se bucure de tot ceea ce oferă Dumnezeu. AMIN!
Prof. Teolog Alin Bolboașă Șofaru
