Toate popoarele „trăiesc” sub umbra a trei întrebări: CINE SUNTEM? DE UNDE VENIM? UNDE MERGEM? Speranța de a găsi răspunsuri absolut exacte este mereu împinsă cu o stăruință neîntreruptă, dincolo de ORIZONT.
Dar NOI, ROMÂNII, SUNTEM de AICI, de multe mii de ani, cel mai vechi popor creștin din Sud-Estul EUROPEI și singurul cu viață politică fără întrerupere. Toți vecinii noștri au discontinuități în viața lor de stat, unele chiar cu o jumătate de mileniu, NOI, însă, NU!
În privința SECUILOR, istoria lor este legată de cea a UNGARIEI, ai cărei regi au practicat politica punctelor de sprijin în ținuturile neungurești, cucerite de alte NEAMURI, pe care să se poată sprijini și bizui.
După creștinarea în masă a UNGURILOR, sub auspiciile PAPEI DE LA ROMA, prin „OPERA” regelui ȘTEFAN, căruia ungurii i-au spus CEL SFÂNT, încoronat în anul 1001, se deschidea o eră importantă în istoria Ungariei. Regii unguri au utilizat politica de a „aduce” alte NEAMURI, pentru că în conformitate cu relatările unor istorici și etnografi unguri, cum este VAMBERY, ungurii s-au amestecat cu populațiile cucerite, fiind amenințați a fi asimilați, astfel că ultimii lor strămoși curați trebuie să se fi stins în jurul anului 1000. În acest sens, este interesant un studiu genetic recent, care evidențiază că 25% din ADN-ul lor e identic cu cel românesc.
Apariția SECUILOR este legată de expedițiile maghiare în TRANSILVANIA și BANAT, iar în privința așezării lor în ESTUL TRANSILVANIEI sunt mai multe păreri.
Cronicile maghiare vechi îi consideră ca descendenți ai HUNILOR lui ATTILA, dar după moartea marelui conducător ei s-ar fi retras în locurile unde este astăzi ȚINUTUL SECUIESC. Aici i-ar fi găsit UNGURII când au trecut prin TRANSILVANIA.
Istoricii NOI maghiari nu sunt de acord cu această teză și îi consideră pe SECUI coloniști aduși de regele LADISLAU cel SFÂNT (1077-1095) sau de un urmaș al său pentru a apăra granița de Est a țării. Chiar numele de SECUI înseamnă „PĂZITOR DE MARGINE”.
Alți istorici unguri îi consideră pe SECUI un trib AVAR sau CUTURGUR-BULGAR, ba chiar al KABARILOR care s-au stabilit aici, existând apoi, IZOLAT, fără a fi influențat puternic de UNGURI. De aceea și aspectul diferit al graiului lor și obiceiurilor.
O altă ipoteză, mai puțin împărtășită, ar fi aceea că au fost aduși de CAVALERII TEUTONI între anii 1211-1225, dar nu există nicio mențiune clară în acest sens. Oricum, până azi, această problemă nu este clarificată. De altfel, în ideea că SECUII sunt alt NEAM decât al lor, documentele maghiare i-au nominalizat alături de SAȘI, ROMÂNI, MAGHIARI, ca un NEAM DISTINCT sub numele de SYCULIS – de pildă în documentul în limba latină, elaborat în anul 1291 de regele ANDREI al III-lea.
În altă ordine de idei, dacă în ce privește pe SAȘI se poate stabili sigur epoca venirii lor, acest fapt e mai complicat pentru SECUI, care probabil erau deja aici când au venit UNGURII.
ȚINUTUL SECUIESC este situat în Sud-Estul TRANSILVANIEI, locuit în majoritate de SECUI, cu specificul lor etnografic, cu un anumit dialect, cu o conștiință istorică aparte și cuprinde în principal vechile SCAUNE SECUIEȘTI.
Astăzi, termenul corespunde unui spațiu aflat în județele COVASNA, HARGHITA, MUREȘ cu centrul la Târgu MUREȘ, care a fost pe rând reședință a SCAUNULUI MUREȘ, COMITATULUI MUREȘ-TURDA, Regiunii Autonome MAGHIARE, azi județului MUREȘ, la care se adaugă unele mici spații din ALBA, CLUJ, BACĂU.
În privința mențiunilor concrete despre SECUI, se pare că prima se referă la anul 1116, în vremea regelui maghiar ȘTEFAN al II-lea (1116-1131), când alături de PECENEGI au format avangarda cavaleriei maghiare în bătălia de la OLSAVA, în care ei, SECUII, apar ca o unitate distinctă nemaghiară.
Apoi, în anul 1146, tot distinct, alături de PECENEGI, participă la campania regelui GEZA al II-lea (1141-1162) împotriva lui HEINRICH al II-lea de AUSTRIA în luptele de la LEITHA.
În 1213 participă ca unitate distinctă la campania comitelui IOACHIM DE SIBIU contra răscoalei din VIDIN într-o oaste formată din SAȘI, ROMÂNI, SECUI și PECENEGI (SAVONIBUS, OLACIS, SICULIS și BISSENIS).
În 1222, în „privilegiul” acordat de ANDREI al II-lea TEUTONILOR apare alături de ȚARA ROMÂNILOR (TERRA BLACHORUM) și ȚARA SECUILOR (TERRA SICULORUM). Treptat, treptat, SECUII au fost trasferați spre a apăra granița de Est și Sud-Este a TRANSILVANIEI fiind astfel COLONIZAȚI în sistemul de PRISĂCI MEDIEVALE.
UNUTĂȚILE ADMINISTRATIV-JUDECĂTOREȘTI ale SECUILOR au fost SCAUNELE SECUIEȘTI – inițial ȘAPTE, apoi CINCI, menționate începând cu deceniul al III-lea al secolului al XIV-lea.
Acestea se întindeau pe părți din teritoriile de azi – COVASNA și HARGHITA și partea de mijloc a județului MUREȘ la care s-au adăugat câteva localități din ALBA și CLUJ, și în trei spații, azi comune din NEAMȚ, în zona BICAZ și unde se află azi comuna GHIMEȘ-FĂGET-BACĂU (pe unde au sălășluit și cei din neamul ceangăilor).
În anul 1764, SECUII s-au împotrivit măsurilor luate de împărăteasa de la VIENA, MARIA TEREZA cu privire la regimentele de graniță și au fost masacrați de trupele habsburgice la SICULENI.
În ȚARA ROMÂNEASCĂ, grupuri de ROMÂNI, SECUI și TEUTONI, venite din TRANSILVANIA, care s-au amestecat cu cei găsiți, au înființat un „JUDEȚ” al SĂCUIENILOR între PRAHOVA și BUZĂUL de azi, nume, probabil, dat de SECUI care a existat până târziu la 1 IANUARIE 1845 când a fost desființat.
După DUALISMUL AUSTRO-UNGAR, prin REFORMA ADMINISTRATIVĂ a noului STAT UNGARIA, în 1876, SCAUNELE SECUIEȘTI au fost desființate și în locul lor s-au format patru COMITATE (VARMEGYEK) care în 1906 urmau să constituie una din cele 15 „ȚĂRI” ale CONFEDERAȚIEI ce se plănuia.
În prezent, ZONA SECUILOR are ca și celelalte ținuturi istorice românești, administrație de tip județean, însă numărul persoanelor care s-au declarat SECUI la recensământul din martie 2002 a fost de 532 astfel că așa-zisa refacere a ȚĂRII SECUILOR este un NON-SENS ISTORIC.
Încercările ulterioare, ca un număr cât mai mare de etnici neromâni să se declare SECUI au EȘUAT, astfel că ultimul recensământ, din 2011, nu prezintă care este numărul declarat al SECUILOR.
De altfel, DECLARATIV, în ultimul timp, de pildă la MARELE MARȘ SECUIESC din 2013, liderii lor au transmis mesajul: „VREM AUTONOMIE, NU INDEPENDENȚĂ”, în cadrul statului UNITAR și INDIVIZIBIL ROMÂNIA. Doar declarativ?
Și, totuși, DE CE ATÂTA URĂ, absolut inexplicabilă, în plin mileniul al III-lea…
Prof.
ION PĂTRAȘCU
Slatina – Olt
