Acasă Editorial O lectie de patriotism. De la Kadir Cokyapici, Serhan Umut Yazici, Selcuk...

O lectie de patriotism. De la Kadir Cokyapici, Serhan Umut Yazici, Selcuk Karasu și Sedat Enis Muzaffer

1536

 

Pornim, de multe ori, pe un drum în viață, și aproape de fiecare dată ne cerem drepturi. Protestăm împotriva sistemului, a statului, a unor conjuncturi nefavorabile, batem cu pumnul în masă și cerem. În numele ideii de dreptate, de justiție socială, de cauză obiectivă.
 
Nemulțumirile sunt multiple. Trăim într-o societate unde multe sunt de corectat, unde problema principală e, mai degrabă, sistemul în ansamblu, cel care funcționează prost. Sau, așa vedem noi. Rar, foarte rar, ne întrebăm dacă noi am făcut tot ceea ce ține de condiția noastră pentru a schimba într-un fel lumea, pentru a produce echitate socială și dreptate pentru cei din jur. Altfel, un clasic spunea că trebuie să încerci ca în fiecare seară să te întrebi: „Dacă ai făcut pentru țara ta, mai mult decât ce ai făcut pentru tine?” Iar dacă nu ți-ai găsit răspunsul potrivit, insistă mai departe cu această întrebare, atunci când te raportezi la ce este în jur!
Am cunoscut, acum câteva zile, trei tineri turci: Kadir Cokyapici, Serhan Umut Yazici și Selcuk Karasu. Oameni care, în urmă cu aproape zece ani – în ianuarie 2016 se împlinesc pe muchie – puneau bazele afacerii DELTA ALUMINIU de la Slatina. Un proiect asumat încă de la început ca unul conceput și construit de la zero, într-o țară unde se terminase ce fusese de vândut, într-o economie deja monopolizată în mai toate domeniile de activitate de afacerile derivate din fostele patrimonii ale statului.
Așa ceva nu ar fi fost posibil fără implicarea consultantului Sedat Enis Muzaffer, cel care nu se afla la prima construcție de afacere în domeniul aluminiului prelucrat pe meleaguri românești. Într-un fel, deși nu-și arogă patermintatea proiectului, DELTA a fost o idee a lui. Un om cu un simț extraordinar al pieței și potențialului românesc, într-o vreme când mulți credeau că producția în sine nu aduce decât costuri, iar beneficiile sunt niște figuri abstracte, fără contur palpabil.
Construcția afacerii asumate de cei patru oameni nu a fost deloc ușoară. Veneau dintr-o altă lume, într-un fel. Filozofia turcă despre economie, despre producție, despre industrie, e cu totul alta față de ceea ce se regăsește în România. Acolo, legislatia nu se schimbă odată cu buletinul meteo cum e la noi, iar politicul, deși are o vizibilitate puternică în spațiul public nu intră peste economie, în zona industirală. Să nu mai spunem de continuitatea conceptului fiscal…
Au început aici, rămân să dezvolte un sistem intergat, o afacere bine structurată, în care fiecare componentă, tehnologică sau umană, are rolul stabilit. Poate, uneori, alții în locul lor ar fi renunțat și ar fi ales să plece acasa, să cedeze în fața unui sistem prost conceput. Căci, în România, în afară de marile corporații occidentale, la care statul se închină mai ceva decât fac credincioșii la moaștele Maicii Parascheva, restul agenților economici sunt priviți și tratați ca dușmani ai poporului.
 
Ei, bine, ceea ce au început la Slatina cei patru: Kadir Cokyapici, Serhan Umut Yazici, Selcuk Karasu și Sedat Enis Muzaffer, oameni implicați într-o afacere românească, veniți dintr-o altă țară, e mai mult decât o lecție de patriotism local. Căci, prin derularea proiectului lor, în Slatina sunt asigurate în jur de 200 de locuri de muncă, iar la bugetul public, împărțit între cel local și cel consolidat al statului, din taxe și impozite, vin bani pentru bunăstarea României. Rămâne ca noi să avem puterea și să vedem în inițiativa antreprenorială a celor patru o lecție! Una de luat în seamă, de ținut minte pentru mai departe…

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.