Stăteam pe terasa unui local de mâna a doua, unde, bună, rea, cafeaua costă 1,5 lei, căci de curând mă fripsesem la un local mai de Doamne-ajută, unde invitasem un coleg, trebuind să plătesc astfel, pentru două cafele, peste 10 lei, de mi-a sărit căciula…. Nemaivorbind că la acest gen de local sunt mulți clienți care vorbesc tare și urât, așa că ai ocazia să afli cam tot ce se petrece în urbe. Cum nu prea aveam ce face, priveam satisfăcut la fiecare consumator, ascultând o grămadă de povești și de anecdote.
„Mă băiatule, tu știi că eu am învățat albinăritul de la tata și că din asta trăiesc? Mă cam rupe de oase, dar mierea are căutare și deci are preț. Ei bine, am auzit că alții au primit fonduri europene de 30.000 de euro, nerambursabile, așa că m-am apucat să-mi fac dosar, că deh, cu banii ăștia m-aș extinde și nici nu aș mai da mierea neprelucrată, ci numai sub formă de produse speciale, la preț mult mai mare, chit că dacă nu aș prididi eu cu mierea aș mai aduce o rudă, două, care oricum taie frunză la câini.
Vreo trei luni am alergat după toate actele necesare și mă dusei să epun dosarul la noi, la centru. Acolo, o doamnă îl luă și răsfoindu-l începu a mă întreba, făcând și glume, despre numărul de stupi, pământ în proprietate, lucru ce mă bucura la gândul că totul merge bine. Fără a-și lua ochii de la dosar, mă întrebă, în glumă, dacă știu legea lui om. Îi spusei, gândind că am făcut la fizică, la capitolul „Electricitate”, și parcă spunea că tensiunea este egală cu rezistența ori intensitatea, sau cam așa ceva. Doamna mă privi de parcă eram de pe altă lume și-mi zise:
– Ce faci, nene, umblii cu glume praste? Ce rezistență, ce tensiune? Legea lui om spune că dacă ești om cu mine, sunt om cu tine!
Continuând a glumi și a se uita la actele din dosar, îmi spuse o glumă din care n-am înțeles nimic, dar era ceva cu regula lui 10%. Ca să mă arăt spiritual, am întrebat-o în glumă:
– Înainte sau după?
– Ce vorbă e aia „după”?, replică doamna puțin evernată.
Am vrut să continui a glumi despre un anumit gen de femei, unde trebuie… neapărat, „înainte”, dar doamna se enervase tare și știam ce putere are în instituție. De la tata știam o vorbă: Să nu vorbești! Dacă vorbești, să nu scrii! Dacă vorbești și scrii, să nu semnezi! Dacă vorbești, scrii și semnezi, să nu te miri!
Așa că, dacă o enervam cu glumele mă puteam trezi și cu controale, amenzi, întârzieri la plata mierii predate și câte și mai câte.
– Și cum s-a terminat? Întrebă interlocutorul…
– Păi, n-a mai durat mult și mi-a pus dosarul în brațe, spunându-mi că, oricum, pe moment, fondurile au fost epuizate și că mai am și probleme la dosar. Așa că… să revin la anul!
– Stai un pic, știi că băiatul primarului din comuna … … … a depus dosarul în urma ta și lui i s-a aprobat, ba a și primit o parte din utilajele comandate?
– Știu, că doar noi, cei din branșă, ne cunoaștem bine. Și el, dar mai ales taică-său, primarul, ei amândoi știu bine și „legea lui om” și „regula lui 10%”.
Terminasem a doua cafea, fumasem șapte-opt țigări, dar nu scăpasem un cuvânt, așa că nemailuând în seamă indicațiile medicului, am mai comandat o cafea și aprinzându-mi reflex o altă țigară, mă dusei la masa celor doi, întrebând din mers:
„- Legea lui Ohm, aia din fizică, o știu și eu, dar aș vrea să știu în amănunt cealaltă lege – a lui om! Și v-aș ruga să-mi mai spuneți cum e și cu „regula lui 10%”, dacă vă supărați!”
Cei doi tresăriră. Se uitară, un pic speriați, unul la altul, se ridicară de la masă și fără a-mi răspunde, plecară în grabă. M-am uitat lung după ei. Pufneau în râs, dându-și coate și se minunau:
„- De pe de lume vine ăsta?! Auzi, să vorbești despre accesare la fonduri europene, sau despre licitații, și să nu știi „legea lui om” sau „regula lui 10%”?!
– Ăsta ori e nebun de legat, ori nu e de pe la noi. Auzi, în România, să nu știi „legea lui om”, las-o dracului pe aiai cu intensitatea, că nu-ți ajtă la nimic, dar fără astalaltă n-ai nicio șansă… nicăieri”.
Trăgeam cu nesaț din țigară și mă gândeam câți ani am trăit, noi românii, sub suzeranitate turcească și sub domniile fanariote, când „pescheșul” era oficializat și generalizat. Cum, însă, firea românilor este de a ieși din toate încercările vieții, prin glume, mi-am amintit de două anecdote…
Prima: Dumnezeu a chemat președinții Rusiei, Scoției și României, cărora le-a spus:
„- Aveți dreptul la o singură întrebare și Eu, Dumnezeu, am să vă răspund!
– Doamne, când va scăpa Rusia de votcă și de beție?
– Pe vremea ta, nu!
– Doamne, când va scăpa Scoția de tradiționala zgârcenie, că au ieșit bancuri noi în toată lumea?
– Pe vremea ta, nu!
– Doamne, când vor scăpa românii de hoție, mită și corupție?
– Pe vremea MEA, nu!”
A doua: Dumnezeu îi spune președintelui Rusiei:
„- Să terminați cu beția din Rusia, căci altfel, vezi acest glob fermecat!? Ei, bine, Eu, Dumnezeu, cu acest glob fermecat voi distruge Rusia! Președintele Rusiei dispuse distrugerea distileriilor, triplarea prețurilor la votcă etc, bețiile fiind mult diminuate. Dumnezeu îi spune președintelui Franței:„- Să terminați cu libertinajul sexual în Franța, căci altfel Eu, Dumnezeu, cu acest glob fermecat, voi distruge Franța!”Au fost închise casele de toleranță în toată Franța, au fost triplate taxele pentru acest gen de activități și astfel libertinajul sexual a fost mult diminuat. În final Dumnezeu îi spune președintelui României: „- Să terminați cu hoția din România! Vezi acest glob fermecat? Ei, bine, Eu cu acest glob fermecat voi distruge România, dacă nu terminați cu hoția!” Președintele României convocă toate televiziunile, posturile de radio etc și se adresă românilor: „- Dacă nu terminați cu hoția, însuși Dumnezeu, cu acest glob fermecat…” (Îi furase globul!)
VICTOR CONSTANTIN
Slatina – OLT
