Interviu cu Marian CĂRUNTU, copreşedinte PNL Slatina

 

Liberal, pentru că face parte din rândurile acelor oameni care ştiu că a sta acasă şi a nu te implica e poate mai grav decât a susţine pe cineva aflat în dispreţ faţă de lege, Marian Gabriel Căruntu propune urbei un mod de a gândi şi a acţiona administrativ. Fără soluţii spectaculoase, raţional şi practic, în acelaşi timp, copreşedintele PNL Slatina, aflat în competiţia internă pentru desemnarea candidatului liberal la fotoliul de primar al Slatinei, este un om care a reuşit în mediul privat de afaceri, într-o zonă unde concurenţa dictează rata de profit şi succesul, în general. Gândeşte pentru municipalitate de pe poziţia unui slătinean autentic, a omului ajuns în respectabila poziţie de a spune că poate întoarce semenlilor priceperea sa. O analiză obiectivă a problemelor Slatinei de astăzi vă propune Marian Căruntu. Răspunsuri la un set de întrebări deloc comode. Proiectul său pentru Slatina e atipic, susţinut de o logică a paşilor succesivi, apăsaţi, inspirată poate din ceea ce este astăzi modelul Klaus Iohannis…

 

 

– Îmi cereţi să vă răspund într-o singură întrebare. E greu. Slatina, şi nu sunt un pesimist incurabil, e astăzi oraşul cu o seamă de probleme. Dacă vreţi, acel pacient aparent sănătos pe dinafară, dar care, după un examen medical, constată că trebuie să schimbe semnificativ regimul de viaţă pentru a trăi mai departe. Cum oraşul nostru este un organism viu, cred că această comparaţie vă aduce în poziţia de a vedea lucrurile exact aşa cum sunt. Practic, dacă obţinem această evaluare, ştim ce avem de făcut. Altfel, vremea politicilor ieftine, a soluţiilor salvatoare, poate continua liniştită!

 

 

– Nu emit judecăţi de valoare de pe poziţia expertului. Doar din punct de vedere al cetăţeanului, al celui care plăteşte impozite şi taxe, iar uneori are sentimentul că banii lui se duc, ca decont, în numele unor cauze opozabile interesului public. Nu numai eu gândesc astfel. Vedem cu toţii că lucrurile de suprafaţă încep să se prăbuşească sub greutatea superficialităţii. Uitaţi-vă la o seamă de pergole care, la primul vânt de toamnă, riscă să se prăbuşească peste oameni la intrarea în scarile de bloc, la un carosabil plin de gropi şi denivelări, în zone unde nu există niciun fel de scuză pentru asta, la pieţe publice ce par dezafectate – recent al mers la Steaua, cum spunem noi, iar toată tencuiala decorativă de pe acele scoare de verdeaţă e căzută, dacă nu e în curs de degradare. Am privit cu atenţie şi Esplanada, şi nici acolo nu se văd semnele trăiniciei. Nu e timpul acum să luăm fiecare investiţie a ultimilor zece ani la mână, dar, o spun cu tristeţe: pentru banii băgaţi de municipalitate în ele, că nu există niciuna să nu fie afectată de superficialitate şi de degradare. Şi, din păcate, s-au cheltuit bani mulţi. Foarte mulţi! Banii slătinenilor…

 

– Mă bucur că aveţi această radiografie de ansamblu. Aş vrea ca toţi slătinenii să vadă dezastrul rutier. Practic, toată infrastructura urbană de transport rutier e ostilă interesului public. Nu a existat niciodată în ultimii zece ani o aplecare serioasă spre ceea ce înseamnă fluidizarea traficului. Pur şi simplu, ce a visat Vâlcov noaptea s-a pus în aplicare ziua, iar atunci când Prina era într-un deficit de imagine sau nu-i ieşea o pasă pe terenul de fotbal de la Cârlogani, se răzbuna pe slătineni. Ce vreţi să vă mai spun? În Slatina nu există conceptul de sincronizare a semafoarelor rutiere, elementul minim de la care se pleacă, pentru că nu le-a păsat de aşa ceva. În Slatina, orice propunere de bun simţ venită dinspre poliţiştii de la circulaţie a fost şi este ignorată de cei care cred că le ştiu pe toate. Totul dintr-un dispreţ suveran faţă de om, de plătitorul de impozite şi taxe.

 

– Cred că fiecare dintre noi trebuie să fie pornit împotriva acestei stări de fapt. Nu mi-a fost greu s-o aflu şi pe asta: în niciun serviciu al Primăriei Slatina nu se află o evidenţă a maşinilor care sunt folosite în municipiu. Nu există o bază de date a celor achiziţionate în leasing, a celor înmatriculate în Bulgaria, a celor rămase la purtător, dar deţinute de alte entităţi din afara localităţii. Practic, când nu ai o bază de plecare, nu poţi emite soluţii. Mi se pare falimentar şi imputabil în acelaşi timp, proiectul parcării supraetajate de lângă spital. Ceva nu merge. Când pe Trandafirilor şi Victoriei, după-amiaza, nu mai găseşti un loc de parcat o bicicletă, iar mausoleul ăla e gol în acelaşi timp, e clar că ceva nu merge, că primăria nu reprezintă interesul obiectiv şi punctual al cetăţenilor din acea zonă. Şi, se mai construieşte o parcare supraetajată, în faţa Liceului „Nicolae Titulescu”. Vă spun de pe acum: va avea aceeaşi adresabilitate. Să nu vă gândiţi că, potrivit actualelor politici administrative, oamenii vor face coadă acolo!

 

– Vă mulţumesc pentru că mi-aţi reamintit şi această temă. La români, indicatorii de poluare au fost o modă în discursul public, acum mai bine de un deceniu. Era perioada de armonizare cu legislaţia europeană, şi… suna bine. Însă, atunci nu s-a făcut nimic concret, iar temele de campanie au devenit altele. Dumneavoastră vi se pare normal ca lângă cartierul celor 600 de apartamente – chiar, aţi mai văzut blocurile cum arată? – să existe o densitate de staţii de betoane, cea mai mare din Slatina? Acele societăţi comerciale, oricâtă grijă ar purta, nu pot produce beton fără degajare de noxe. N-au nicio vină până la urmă, dar convieţuirea dintre cele două entităţi – locuitorii cartierului şi afacerile amintite mai sus – dăunează grav omului. Văd un proiect de relocare a acestor capacităţi în zona exterioară a centrelor locuite. Altfel, nu putem vorbi de sănătatea slătinenilor. Cum mi s-ar fi părut normal să prindă deja contur acel set de inele din vegetaţie înaltă, amplasate în jurul altor capacităţi de poluare. Nu s-a făcut nimic, pentru că slătineanul a fost pe ultimul loc pe lista priorităţilor lui Vâlcov şi Prina. În agenda lor au existat alte elemente legate de câştigul personal, aşa cum începe să iasă la iveală…

 

– Da! Mă gândeam, dar aşa ceva nu se întâlneşte în politica românească, la un gest de cavalerism politic din partea social-democraţilor: Mai exact, PSD Olt să înţeleagă răul făcut Slatinei prin ultimii doi primari şi să renunţe a mai propune un edil care să salveze municipiul reşedinţă de judeţ! Păi, de cine să o salveze? De PSD, nu? Nu e deja o paradigmă, un modul cu circuit închis, unde esenţa motrică a răului făcut vine de pe partea stângă?

 

– Pe maturitatea în gândire a slătinenilor, pe înţelepciunea pusă în buletinul de vot, pe un iminent decont pe care trebuie să-l achite stânga pesedistă. Nu se poate altfel. Eu cred că sunt premise în acest sens. Am văzut aşa ceva în 16 noiembrie, atunci când liberalii din Slatina au fost egali sistemului ticălos de susţinere a candidaturii lui Victor Ponta, generat prin cumpărare de voturi şi fraudă, promovat de pesedişti. Aproape i-am învins atunci, cu mâinile goale. Şi, la acea vreme nu se ştia nimic despre tablourile îngropate în zidurile caselor, despre lingourile de aur, despre poveştile neştiute din cavouri, despre tot ceea ce a oripilat întreaga ţară şi ceea ce a făcut ca Slatina să fie cunoscută într-un mod neplăcut până la urmă.

 

– Nu e o pornire interioară a lui Marian Căruntu, în modul cum înţelege să se exprime. Sunt constatările unui om care, pur şi simplu, vede. Mai departe: se constuieşte un parc industrial spre Milcov. Aparent, un lucru bun. Însă, nu e de ajuns un parc mare care să rezolve problemele dezvoltării industriale. Nu poţi pune un singur pol de acest gen. Haideţi să facem mai multe astfel de zone, în mai multe puncte ale oraşului, şi atunci dezvoltarea va fi unitară! Nu avem, în natură, nici măcar ca anomalie genetică, o floare care să aibă petale doar pe o parte. Pur şi simplu nu se dezvoltă. La noi se poate, nu? Dacă mai dăm şi o hotărâre de consiliu local în acest sens, şi e ordin de la PSD, tot înainte!

 

– A fost aşa, este şi va fi mult timp de acum încolo, dacă nu acţionăm urgent, pe cont propriu!

 

– Sunt realist în continuare. Tot ce spune profesorul de matematică Neacşu, legat de garanţia unor promisiuni obţinute de la CNADNR sunt elemente de campanie electorală. Fie face pentru sine, fie pentru ceilalţi competitori ai partidului din care face parte, prefectul e în campanie electoală. Se vede de oriunde te-ai uita spre această instituţie care ar trebui să fie mai prudentă!

 

– Asta şi fac! Până să avem inelul principal de ocolire, aşa cum este el proiectat cu segmente suspendate ca la Oprescu, avem o soluţie de a lega cele două platforme industriale: cea de nord şi cea de est, prin spate pe la Pirelli, în linie dreaptă spre poarta 3 de la ALRO, dacă este un kilometru. Şi dacă se construieşte cu bun simţ, chiar şi cu valoarea exproprierilor, scoatem TIR-urile din oraş. Mai sunt şi fonduri europene care pot fi accesate în acest sens, dar… E o soluţie limită, dar necesară pe timp scurt, altfel toată aşa-zisa supralărgire la patru benzi, între fabrica de cauciucuri şi cea de cabluri, nu foloseşte efectiv, nu rezolvă nimic din ce înseamnă traficul greu pe raza municipiului Slatina. Aşa că, uneori mai trebuie să şi gândim, altfel ne ducem acasă şi ne închinăm la tablolul primarului universal. Nu există un astfel de individ…

 

– Astăzi nu mă consider îndreptăţit să le cer nimic. Îi rog doar să fie foarte atenţi şi să aibă puterea, de acum încolo, să separe cu grijă pe cei care le promit ce nu se poate realiza, de cei care gândesc corect, realist, încotro se poate îndrepta de acum încolo Slatina după nefericita experienţă a poleielii de zece ani. Din păcate, sclipiciul a început să cadă, iar ceea ce vedem cu toţii e, totuşi, oraşul nostru. Cel care trebuie reparat cu grijă şi cu respect faţă de banul public!