N-am să mă înscriu niciodată în clubul revoltaţilor format din cei stupefiaţi de creşterea întenţiei de vot a celor de la Partidul AUR. E opţiunea fiecăruia, iar dacă PNL şi PSD nu înţeleg că actul de guvernare e şi altceva decât interese de grup şi plasarea forţei de muncă la stat, AUR devine galopant o alternativă. Să nu vă mire, în măsura în care lucrurile merg aşa, vor câştiga alegerile europarlamentare de la anul, primele din seria celor cinci. Dar, acum nu este vorba despre asta. E altceva.
Despre bătălia pentru puterea locală, în măsura în care AUR devine un partid frecventabil pentru cei interesaţi să ajungă şi ei la putere uşor, iar de acolo să facă exact aceleaşi lucruri ca cei de azi.
Aici, pe plan local, în afara unor postări pe social media, majoritatea distriburiri ale canalelor similare de la Bucureşti, partidul nu există. Să nu mai vorbim de identitate locală, de acţiuni personalizate pe chipul şi nevoia oltenilor. Nu am văzut niciun atac la politicile publice locale ale PSD şi PNL, semn că cei care spun că, la Olt, PSD poate raporta că lucrurile sunt sub control (atât cât priveşte resursa umană de la Olt) au dreptate. Nu e timpul de detalii, dar datele sunt chiar în acest fel.
Printr-un comunicat de dată recentă, găsit pe internet, s-a aflat că Gabriel Dima Buliteanu, în trecut liberal, a fost exclus din AUR. În primul rând, abia acum, prin această excludere, s-a aflat că G. D. Buliteanu a fost membru AUR. Nimic publicitar anterior excluderii. Însă, fără a intra în problemele interne ale bătăliei fraticide pentru scaune la AUR Olt, conţinutul dictatului de excludere e un semn că autorul sau spiritul birocratic al AUR moşteneşte tradiţia oraginazatorică a comitetelor din Partidul Muncitoresc Român, unde se decidea care chiabur merge la Canal, care la Sighet… Vorbesc acolo sursele despre adjectivele (cred că au vrut să scrie invective) improprii folosite la adresa conducerii centrale şi locale, cât şi despre comportamentul imoral (cu ce l-or fi măsurat) al lui Buliteanu faţă de familie şi societate.
Domnul de la tehnoredactare, cosemnatarii petiţiei semnată de un grup uman, nu înţeleg că libertatea de exprimare, prin asumarea celor spuse, nu e în România un delict de opinie. Iar când într-un partid apar mai multe puncte de vedere, e chiar bine, deşi unanimitatea de azi e excepţia de la regulă.
Cu toate păcatele sale, uneori putând fi acuzat şi de impulsivitate în susţinerea unei idei, Buliteanu nu a fost în nicio relaţie cu PSD şi nici cu interpuşi care să îl ducă în zona de afaceri spre căpătuire din bani publici, iar dacă l-am privi ca pe o fişă fiscală, la cât datorează şi plăteşte implicit taxe şi impozite statului, cred că îl bate şi pe Geprge Simion aici, şeful galeriei naţionale de la AUR.
Şi uite aşa, în politica Oltului, pe fondul tern al coabitării între PSD şi PNL, prezuntivul nucleu de la AUR Olt ne ajută să ne descreţim frunţile când vedem cum poţi fi dat afară dintr-un partid în care nu ai fost. Asta numai lui Gabriel Dima Buliteanu. (vezi decizia de excludere promovată/asumată de filiala naţionalistă Olt a celor din PSD Olt, numită azi AUR).
N.A. Ulterior, printr-o documentare legată de situaţia de la AUR Olt – pe seama „aşa-zisei excluderi” a lui Gabriel Dima Buliteanu. Aici vorbim de o manipulare ordinară executată de persoane care nu au funcţii şi putere de decizie în partid.
„Aşa-zisa excludere” este nestatutară, întrucât organizaţia Slatina nu există! Iar când nişte persoane decid acolo unde nu au dreptul, este lesne de înţeles că deciziile lor nu au nicio valaore juridică. E clar, astăzi Gabriel Dima Buliteanu sperie anumiţi adversari politici ce se vor veşnic stăpâni ai plaiurilor mioritice.
