Darius Vâlcov a anunţat înfiinţarea unei structuri, în cadrul Ministerului Justiţiei, care va coordona procesul de recuperare a prejudiciilor
În cadrul dezbaterii publice de joi, 5 martie 2015, de la Palatul Parlamentului: „Ce soluţie naţională vom adopta pentru confiscarea bunurilor dobândite din infracţiuni“, la care a fost prezent şi ministrul Finanţelor Publice, Darius Vâlcov, s-au pus pe masă mai multe teme din domeniul justiţiei, printre care şi o propunere: monitorizarea şi coordonarea întregului proces de recuperare a prejudiciilor prin înfiinţarea de servicii teritoriale.
„Printre măsurile pentru îmbunătăţirea ratei de recuperări, avem inventarierea cazuisticii din toate unităţile şi crearea unei baze de date la nivel naţional, crearea unei aplicaţii informatice care să gestioneze această bază de date, urmărind stadiul executării fiecărui titlu de creanţă, hotărâre definitivă, astfel încât structura centrală a ANAF să aibă evidenţa tuturor cazurilor, înfiinţarea şi operaţionalizarea, de la 1 iulie, a unei structuri administrative dedicate, la nivel naţional, formată din specialişti care se vor ocupa exclusiv de monitorizarea şi coordonarea acţiunilor de recuperare a prejudiciilor, înfiinţarea de servicii teritoriale de coordonare a acestor noi activităţi distincte la nivelul fiecărei direcţii regionale. Odată cu operaţionalizarea structurii naţionale, ANAF va solicita instanţelor de judecată să transmită deciziile şi structurii naţionale. Această structură se va înfiinţa în cadrul Ministerului Justiţiei, va monitoriza şi coordona întregul proces de recuperare a prejudiciilor. A fost aprobată de Guvern sub formă de memorandum, până la sfârşitul lunii martie, printr-o ordonanţă sau proiect de lege urmează să fie adoptată în Guvern. Există instrumentări de dosare cu autori necunoscuţi sau firme fantomă care duc la hotărâri de judecată ce nu pot fi valorificate. Se dispune însă confiscarea şi în astfel de cazuri, iar sumele se adaugă la totalul valorilor trimise spre executare. Există situaţii în care motivarea şi comunicarea hotărârilor de judecată se face cu destulă întârziere astfel încât bunurile ajung să fie vândute până la transmiterea către ANAF a înştiinţării de executare şi există situaţii în care bunurile mobile sau imobile, ce urmează să fie vândute la licitaţie, să nu prezinte niciun fel de interese, chiar şi în condiţiile în care preţul de pornire este diminuat cu până la 50%”, a spus ministrul Darius Vâlcov.
Ministrul Vâlcov, partener al sistemului de sănătate
Ministrul Finanţelor Publice, Darius Vâlcov, a participat luni, 9 martie, la a patra ediţie a Health Forum, organizată la Palatul Parlamentului, la platforma de dialog din domeniul Sănătăţii – Health Forum.
„Resursele financiare alocate în bugetul de stat pentru domeniul Sănătăţii au crescut constant în ultimii ani (faţă de 2010, sumele alocate au crescut cu 8,68 miliarde lei). De asemenea, de la 1 ianuarie 2015 salariile personalului din sănătate au fost majorate cu 100 de lei – un pas important spre atingerea obiectivului de a asigura venituri decente medicilor!“ spune ministrul Vâlcov.
Acesta mai spune şi că Ministerul Finanţelor Publice va fi mereu un partener al Ministerului Sănătăţii, „deoarece pentru un stat european, civilizat şi dezvoltat este esenţială îmbunătăţirea stării de sănătate a cetăţenilor prin facilitarea accesului la îngrjire şi creşterea calităţii şi eficienţei serviciilor oferite”.
Health Forum, unul dintre cele mai importante evenimente din domeniul sănătăţii, iar anul acesta s-a aflat la a patra ediţie. Acestă platformă de dialog social reuneşte factorii de decizie din domeniu, şi nu numai: autorităţile implicate, reprezentanţi ai producătorilor şi distribuitorilor de medicamente, reprezentanţi ai asociaţiilor de pacienţi, presă.
Încă de pe vremea când era proaspăt numit în funcţia de ministru al Culturii, deputatul Gigel Ştirbu, preşedintele Comisiei pentru Cultură, Arte, Mijloace de Informare în Masă din Camera Deputaţilor, visa la înfiinţarea unui muzeu care să amintească de ororile comunismului. Un astfel de muzeu ar avea menirea de a prezenta tinerilor, şi nu numai, ce a însemnat comunismul şi ce urmări grave a avut asupra vieţii românilor şi a prezentului.
„Unul dintre proiectele cu care am venit la Ministerul Culturii vizează înfiinţarea unui muzeu al ororilor comunismului. Cred că România, după 24 de ani de la Mişcările de stradă din 1989, este în măsură să-şi asume trecutul care încă ne apasă şi, totodată, poate să accepte apariţia unui asemenea muzeu. Tinerii trebuie să afle ce a reprezentat comunismul înainte de 1989, trebuie să afle cum au trăit românii în acea perioadă. Avem închisori care au luat atâtea vieţi şi unde s-au petrecut atâtea lucruri odioase, avem fotografii şi imagini video cu aceste locuri – dar şi altele, avem torţionari care încă mai trăiesc etc.
Ca şi exponate sunt sigur că acestea vor fi nenumărate, de la simple cartele de pâine etc. În plus, să nu uităm că există şi un institut care studiază ce s-a petrecut în timpul comunismului şi poate ajuta cu dovezi în acest sens. Ţin cu dinţii la acest proiect, pentru că România trebuie să cunoască ororile comunismului deoarece acestea chiar au existat“, spunea deputatul în ianuarie 2014, ministru la acea vreme.
Astfel, deputatul este iniţiator al proiectului de lege referitor la înfiinţarea Muzeului Ororilor Comunismului. În expunerea de motive, iniţiatorul precizează, punctat, rolul esenţial al unei asemenea insituţii într-o ţară care a fost comunistă:
„România este ultima ţară din blocul ex-sovietic care a trecut la democraţie şi singura în care acest lucru s-a petrecut printr-o Revoluţie violentă, sângeroasă. De asemenea, este singura în care foştii conducători comunişti au fost executaţi. Timp de 68 de ani, România a avut cel mai opresiv regim totalitar dintre statele foste comuniste. La noi, cei care făceau parte din elita societăţii, dacă nu au fost omorâţi de-a dreptul, au fost târâţi în închisori, în lagărele de muncă silnică sau, în cel mai bun caz, au fost persecutaţi, hărţuiţi, cu domiciliul forţat, cu drepturi interzise, într-un cuvânt: anihilaţi. În perioada comunistă, România şi-a pierdut valorile şi călăuzele: 800.000 de oameni au murit şi peste 3.000.000 au pătimit în cele 44 de penitenciare şi 72 de lagăre de muncă forţată ale regimului totalitar. Din cauza represiunii acerbe, noi n-am putut avea acţiuni de spargere a monolitului totalitarist precum „Revoluţia Ungară” (Ungaria, 1956), „Prim, 1968), Solidarnosc – Sindicatul independent Autocefal „Solidaritatea” (fondat 1980, Polonia), de aceea, probabil, Revoluţia noastră a fost ultima şi singura violentă.
Odată cu abdicarea Regelui Mihai I, la 30 decembrie 1947, sub presiune sovietică, şi declararea Republicii Populare Române, a început o perioadă de teroare şi distrugeri care au dus Ia decăderea României moderne, până atunci unul dintre statele dezvoltate ale Europei.
Economia ţării a fost devalizată rapid, cu ajutorul SOVROM-urilor, societăţi comerciale sovieto-române, înfiinţate pentru toate domeniiie de activitate ale economiei.
Comuniştii au distrus cultura, istoria şi credinţa poporului român. Pe tot parcursul regimului comunist, departamentul de „Propagandă şi Cultură” al partidului unic a livrat societăţii o istorie rescrisă, pusă în slujba opresiunii comuniste. Cu un dispreţ total, au vandalizat opere de artă, au închis muzee, au demolat monumente istorice şi au îngrădit, până aproape de interzicerea totală, dreptul la cultură şi exprimare artistică. Au demolat biserici şi au transformat o parte a clerului în reţea de informaţii pentru Securitate, prin infiltrarea unor turnători sau prin racolarea unor preoţi. Cele expuse mai sus reprezintă motivaţia istorică a înfiinţării unui Muzeu al Ororilor“.
Locaţia potrivită pentru muzeu, după spusele iniţiatorului, ar fi chiar Casa Republicii (acutuala Casă a Poporului – Palatul Parlamentului, a doua clădire administrativă ca mărime din lume – clădirea pentru care au dispărut cartiere şi amintiri).
Înainte de a se înfiinţa Muzeul Ororilor Comunismului, ar trebui să se înfiinţeze Muzeul Ororilor Democraţiei – 25 de ani de evenimente care au făcut din statul român un deţinut într-un penitenciar, prin care acesta are dreptul să-şi aleagă torţionarul. Şi, pentru ca talerele balanţei să fie egale, ar trebui prezentate şi realizările pe care le-au avut comuniştii în perioada totalistaristă şi unele care se mai văd şi astăzi, care se chinuie să existe.
Dumitru Niculescu e de acord doar cu viciul… cultural
De curând, de la tribuna Camerei Deputaţilor, deputatul Colegiului 5 – Dumitru Niculescu, le-a vorbit colegilor deputaţi despre „timbrul pe viciul cultural”, care descurajează autorii, comercianţii şi cititorii de cărţi şi tot ce ţine de acte culturale. Totul ar avea un efect de bombă după aplicarea sa. Deputatul a încercat prin declaraţia: „Cultura nu este un viciu, stimaţi colegi…”, să-i convingă pe colegi despre importanţa culturii şi faptul că o suprataxare a tot ceea ce reprezintă produs ce ţine de sfera culturală ar avea un efect periculos în acest domeniu şi i-ar îndepărta pe oameni de această „hrană” importantă: cultura.
În cele ce urmează, vă prezentăm declaraţia deputatului Dumitru Niculescu, prin care acesta speră să îi sensibilizeze pe colegii săi cu privire la subiectul la care face referire.
„Nu demult, din aceeaşi clădire, aprobam taxa pe viciu, în intenţia sănătoasă de a descuraja consumul de ţigări şi alcool. De această dată, va trebui să supunem aprobării o altă taxă : taxa ce ar trebui să aibă ca finalitate sprijinirea a tot ce înseamnă şi reprezintă act de cultură. Un timbru «cultural» care să fie aplicat oricărui produs scos pe piaţă de editurile de carte, cărţi de beletristică şi de altă natură, producătorilor muzicali şi organizatorilor de concerte. Care este rolul acestei suprataxare?! Singurul efect pe care l-ar putea avea pare să fie o eventuală majorare a preţului produselor culturale, un efect dezastruos pentru a mai putea cumpăra o carte şi aşa prea scumpă pentru veniturile românilor.
Vom avea acelaşi efect pentru care au fost introduse taxa pe viciu sau pe pungile din plastic din magazine. Nu pentru ceea ce am intenţionat, sau mai rău!
Consideraţi oportun pentru această ţară, arătată cu degetul în Europa pentru numărul mare de analfabeţi şi pentru producţiile culturale foarte rare, să mai fie introdusă o taxă pe cultură? Deşi colegii din Senat au votat pentru taxa pe timbru, cu scuze pentru maliţiozitate, am convingerea că un proiect de hotărâre care să le permită celor ce pretind că sunt făptuitorii unici ai culturii, numai în urma scrierii unei pagini după dictare fără greşeli gramaticale nu ar primi la fel de multe voturi ca şi cel cu taxa pe cultură“, a declarat deputatul în Camera Deputaţilor.
