File de istorie. Casa Vineş, actual sediu al Poliţiei Locale Slatina
Casa Vineş, aflată vizavi de fostul Tribunal Olt, actual sediu al Registrului Comerţului, a fost construită spre sfârşitul secolului al XIX-lea, de către avocatul Ion Vineș. Casa beneficia de scară dublă şi de o balustradă din zidărie, cu pilaștri.
Fratele avocatului, doctorul V. Vineş l-a avut în grijă pe poetul nemuririi neamului: Mihai Eminescu. Medicul spune, într-un articol dintr-o revistă a vremii, că un bolnav, nu din cei gravi, se distra învârtind o piatră mică legată de o aţă, însă piatra scăpând din aţă, l-a lovit întâmplător pe Eminescu la cap. Cu toate acestea, nici tratamentul aplicat de medicul curant Vineş, nu-l vindecă pe Eminescu. Dar nici sinceritatea medicului, după moartea poetului, nu este una sănătoasă. Eminescu a murit cu zile şi etapele degradării sănătăţii sale apar pe documentele neasumate de niciun medic, chiar dacă a fost îngrijit de multe cadre medicale. Pentru Mihai Eminescu nimeni nu a fost în „prima linie”.
Înainte de venirea comuniştilor la putere, proprietarul vinde casa Camerei Agricole Olt. Casa este naţionalizată după 1948. În edificiu a funcţionat o bibliotecă, apoi dispensarul medical pentru zonele Slătioara, Milcov şi Cireaşov.
În clădire a funcţionat, de la înfiinţare (ianuarie 1968) şi până la desfiinţare (decembrie 1989), redacţia ziarului „Oltul”, „organ de presă al Comitetului Judeţean al PCR şi al Consiliului Popular Judeţean”. După Revoluţie, a luat fiinţă cotidianul „Olt Press”. Din anul 2005, anul desfiinţării cotidianului, devine sediul Poliţiei Comunitare Slatina (instituţia îşi schimbă numele în Poliţie Locală, prin Legea Poliției Locale nr. 155/2010). Din 2016, denumirea completă este: Serviciul Public Direcția Poliția Locală. Noi o ştim simplu: Poliţia Locală Slatina. Clădirea a fost restaurată în anul 2012.
(Surse: colecţia Ziarului „Oltul” 1968-1985 – Biblioteca Judeţeană „Ion Minulescu”, „Judeţele Patriei: Olt – 1974, Fondul Primărie Slatina – Direcția Județeană a Arhivelor Naționale Olt).
„Albumul orașul Slatina – 1906”, restituit slătinenilor în mediul on-line
Cel mai important document fotografic al Slatinei, „Albumul orașului Slatina – 1906”, a fost realizat în anul 1906 şi prezentat în cadrul Expoziţiei Jubiliare organizate la Bucureşti (iunie 1906, în zona Parcului Carol de azi.) pentru celebrarea a 40 de ani de domnie ai regelui Carol I.
De asemenea, a mai fost realizat şi „Albumul primarilor din Slatina 1864-1906”. La nivel naţional a fost realizat „Albumul lucrărilor mai principale proiectate și executate de Serviciul de Studii și Construcțiuni al Ministerului de Lucrări Publice, București”, unde apar trei ilustraţii cu Podul peste Olt de la Slatina (cele mai multe cu un pod prezentat în lucrare) şi una cu podul de la Balş (azi, pietonal). Albumul fotografic al Slatinei, de la începutul secolului XX, are 56 de fotografii şi au fost realizate de fotograful slătinean, Lazăr Haimovici.
Tot la Muzeul Judeţean Olt se mai găseşte şi albumul cu fotografii realizate la inaugurarea Monumentului Comemorativ „Ecaterina Teodoroiu”, de la 31 mai 1925, care a fost expus la o expoziţie dedicată Zilei Armatei. Albumul a fost expus deschis la o fotografie unde apare doar monument. Şi câte aşte albume sau documente fotografice stau în sertare…
Revenind la albumul de la 1906, fotografiile din acest document au fost postate pe pagina de Facebook a Muzeului Judeţean Olt – www.facebook.com/Muzeul-Judetean-Olt.
Fotografiile vin însoţite şi de un watermark cu denumirea şi reprezentarea grafică a clădirii instituţiei. Lucru incomod, deoarece proprietarii morali şi beneficiari ai tezaurului fotografic sunt slătinenii.
„Cele 56 de fotografii din albumul oraşului surprind Slatina în toate ipostazele evoluţiei sale urbanistice: panoramice luate de pe dealurile Grădiştei, Viilor şi Cazărmilor; perspective ale Podului de peste Olt; imagini de epocă ale străzilor Lipscani, Bucureşti, Ionaşcu, Primăriei, Solomon; bisericile Sf. Ion din Coastă, Sf. Nicolae din Târg, Sf. Nicolae din Coastă, Sf. Nicolae din Cimitir, Maica Domnului, Schitu, Sf. Treime, Catedrala Ionaşcu; mănăstirile Strehareţ şi Clocociov; Cimitirul ortodox; Şcoala de Agricultură de la Strehareţ; Gimnaziul «Radu Greceanu»; şcolile Ionaşcu, Ştefan Protopopescu; casele Varipati, Caracostea, C. Fântâneanu, Costică Drăgoescu, Ispas, Vineş, Mihail Deleanu, Eugeniu Castan; vilele Taşcu Stavrescu, Sachelaride, Lapommeraye, Mateescu-Pârlog; instituţii publice precum Prefectura (Palatul Administrativ), Primăria (Palatul Comunal), Spitalul Judeţean; Cazarma Regimentului 3 Olt; Piaţa Slatinei; Oborul de vite; Bâlciul de «Sf. Gheorghe»; Cafeneaua «Minerva»; Hotel Regal; stabilimente industriale precum Fabrica de Cherestea «Th. Raux», Depozitul de cherestea «Lotru», Moara «Olteanca», Pavilionul Abatorului; centre de asistenţă socială precum Ospiciul de femei sărmane «Elena Fântâneanu» ş.a.”, se arată într-o postare.
Istoria Slatinei este a SLĂTINENILOR şi a românilor. Ea nu poate fi depărtată de moştenitorii săi direcţi, slătinenii, care, mai ales pe reţelele de socializare, sunt doritori să-şi cunoască istoria oraşului în care trăiesc.
