România nu e deloc ţara aia normală despre care ne vorbesc politicienii. Cu lucruri de bun-simţ, făcute să dureze sute de ani. Oameni care, în locul spoielilor ordinare, vor să planteze copaci pentru pădurile generaţiilor viitoare. Ne grăbim şi, de aceea, dăm uneori înainte cu lucruri de suprafaţă, cu borduri care ţin o vară, cu trotuare lăsate pustii. Investiţiile în educaţie sunt pentru mulţi comisioanele de la termopanele din şcoala care stă să cadă pe ei. Nu este peste tot aşa. Semn că putem fi salvaţi. Că mai este pe undeva o rază de speranţă.
La Pîrşcoveni, acolo unde e primar Dănuţ Matei, tocmai s-a aprobat, acum câteva ore, cererea de finanţare pentru construire şi echipare şcoală gimnazială Pîrşcoveni. Banii vin din fonduri europene, iar operaţiunea de convingere a celor de la ADR Sud-Vest Oltenia îi aparţine în exclusivitate aceluiaşi primar Dănuţ Matei, un om care atunci câd e pus să vorbească despre faptele sale spune: „Păi nu d’aia sunt la Primărie?”.
Şcoala asta, pe lângă investiţie în educaţie înseamnă şi un manifest pentru Pîrşcoveniul generaţiilor de mâine.
Acolo unde era nevoie de o nouă şcoală, mai mult ca de aer. Căci, vechea construcţie, care va fi dezafectată, are cam 100 de ani.
Cam atât cât va ţine şi noua şcoală. Aia pe care o face Dănuţ Matei şi despre care scriem noi astăzi.
La următoarea tură, în redacţie vor fi alţii, iar la Pîrşcoveni oamenii îşi vor aminti că în comună s-a făcut cee era de făcut. De primarul Dănuţ Matei.
