Pe 22 decembrie, în faţa Casei de Cultură a Tineretului din Slatina, lângă o troiţă care stă să cadă, oficialităţi şi autointitulaţi revoluţionari (deşi la Olt nu s-a tras nici un foc de armă şi nu a murit nimeni), au comemorat victimele răsturnării regimului politic condus de Nicolae Ceauşescu.
S-au depus coroane, s-a cântat veşnica pomenire de către o şleată de preoţi, în care se regăsesc elemente reacţionare înainte de 1989, un scurt discurs, decent de scurt, rostit de profesorul Silviu Neacşu, prefectul de Olt… Întrebările ultimilor 25 de ani rămâne însă în picioare: Ce a fost: revoluţie sau lovitură de stat? Cine sunt cei care au tras? Câţi impostori sunt revoluţionari astăzi? De ce mai avem comunişti în structuri publice? A meritat sângele vărsat?
