Să renunți, într-un ziar local, la un subiect legat de oamenii locului și să mergi pe o analiză care privește un aspect de interes național, nu e de fiecare dată cea mai… comercială soluție. Este și un compromis, dar și o nevoie de a expune o stare de fapt venită din conectivitatea pe care o are un scriitor la ziar de provincie cu România reală care îndrăznește uneori să fie altceva decât țara aia care se vede de pe geamurile guvernului, parlamentului sau prin sticla afumată controlat, devenită cortină în fațadele marilor sedii ale corporațiilor din Pipera, acolo unde o populație subjugată trăiește și muncește intens pentru o rată la apartamentul din satele limitrofe, leasing-ul la mașină și concediul anual, de zece zile, pe litoralul turcesc…
Am mers în județ. Nu mai contează unde. Dacă citiți restul ziarului refaceți cu ușurință traseele ultimelor zile. Acolo e altceva, e o altă Românie, uneori defazată și de cea văzută de la Slatina.
Preocupările țării paralele, poate țara adevărată, țin de cu totul altceva: de cât costă tona de lemne, de cum se vinde firul de răsad prekos pentru bulionul de la vară, cum ar fi fost să fie la timpul ăsta grâul dacă astă-toamnă ar fi plouat măcar în intervalele când ministrul cu privire dulce-bovină de la Agricultură se lupta când cu cormoranii, când cu rafturile din magazinele de profil care aprovizionează poporul cu produse tradiționale gen Coca-Cola, cartofi congelați la pungă, hanburgeri preambalați și alte meniuri date prin pesmet. Acolo, în țara aia nevăzută de la București, și chiar de la Slatina, este o grijă mai mare pentru o posibilă epidemie de pestă porcină decât pentru vizitele de noapte ale unei doamne cu accent ardelenesc, ajunsă pe la Sănătate.
Pe undeva se rupe firul, iar dacă astăzi trăim în mai multe Românii e și pentru că țara pare captivă în mâinile unora ajutați de popor să câștige alegeri legislative în final de 2016. Ei între ei își dau de toate. De la toți, că doar altfel le-ar fi mai greu: spor de antenă, spor de facebook, indemnizație de creșterea calității aerului din timpul liber și câte le mai trebuie să-și umple raftul din cămară. Ceilalți, mulți, fie pleacă și se mai întorc la două nunți și trei înmormântări, în anii care vin. Din Anglia, din Spania… Rămașii sunt de-a dreptul indolenți. Se uită pe cer căutând o ploaie pentru sămânța de porumb, ascunsă cu toți banii din subvenție, în așteptarea răsăritului. De soare și de zile mai bune.
Aici, în România asta indolentă, deloc preocupată de întrebarea fundamentală a unor canale de televiziune: „scapă sau nu Dragnea?”, neglijentă cras la promisiunile legate de autostrăzi și altceva în mai bine, nu mai e loc în agendă despre listele de la europarlamentare, unde sunt, evident, tot nume de-ale lor. Că, doar, numai un naiv poate crede că Plumb de Târgoviște (ce ironie, pentru cine insistă s-o vadă), sau un jurnalist schimbat în politician, sunt chiar dispuși să meargă pe drumul politic al unui neînțeles de Brătianu, individul de acum o sută de ani, ce-și vindea moșia moștenită de la mamă, să poată fi acolo, în prima linie, spre a face România Mare (altceva decât revista lui Vadim, de acum un deceniu și ceva).
Nu cădem de pe hartă! Nici nu ne punem un cui în plus în dreptul sforii de suport, dar în bătaia vântului, cele câteva Românii de astăzi pot fi dezlipite și luate bucată cu bucată. Duse unde au mai fost alții, acum nu mult timp, în situația de a avea nevoie de pașaport, să treacă o apă pentru a-și munci pământul de dincolo de gârlă.
Așa se face că astăzi, în plină campanie de alegeri europarlamentare, mulți sunt preocupați indolent de lucruri mărunte, cum ar fi traiul de zi cu zi, în dauna acelor temeri fundamentale, legate de cele câteva mii de euro pe care le va câștiga, din iunie încolo, un grup de domni și doamne, în număr de 33, pe statul de plată de la instituția structurată pe fier, cu sticla afumată din capitala Belgiei.
Altfel, mai caut și acum dincolo de clasa politicienilor de vârf, de mijloc și de viitor, pe acei români dispuși să renunțe la lupta pentru supraviețuire, la contrapartidă cu statutul de buni europeni. Restul… sunt detalii!
