Deveselu, o comună răsfățată pe harta României, cunoscută de multă lume. Și de la noi, dar și de pe la alții. Asta pentru că, cu ceva ani în urmă, după o inițiativă venită parcă de nicăieri, președintele României de la acea vreme, Traian Băsescu, reușea după o serie de discuții să-i convingă pe americani că aici e loc pentru o bază militară de excepție. Ca într-o telegramă, aceasta e istoria începutului de proiect a Scutului Antirachetă gestionat de Marina S.U.A în comuna unde lucrurile bune se petrec și dincolo de investiția gestionată de americani.
Primarul comunei Deveselu, Ion Aliman, inginer de uscat, după ce a fost căpitan pe apă, pe lângă celelalte investiții în infrastructură derulate, vine cu un proiect unicat la nivelul județului Olt. Până acum, pe ulițele din Deveselu, devenite străzi în regulă, au ajuns, la porțile oamenilor, trei mii de puieți de brad, parte dintr-un proiect ce cuprinde șapte mii de conifere, menite să dea o altă culoare unei așezări de câmpie unde bradul se adaptează destul de bine. Poate la fel de bine cum își găsesc locul sub soare și milioanele de români plecate prin străinătate, căutând o pâine mai albă, dar nu întotdeauna dulce ca cea de acasă.
Brazii lui Ion Aliman devin și o sarcină de utilitate publică pentru locuitorii comunei. Firesc și normal este ca aceștia să aibă grijă de copacul de la poartă. Să-l ude când e nevoie, să-l protejeze de dăunătorii specifici mitocăniei stradale, să-i scuture iarna de povara zăpezilor venite întotdeauna cât să ne ia pe nepregătite…
Gestul primarului Aliman poate fi interpretat într-o ecuație de timp, cum va arăta Deveselu peste vreo două decenii, atunci când copăceii de astăzi vor deveni arbori falnici, aducători de aer proaspăt și de miros specific cetinei verzi.
Altfel, despre celelalte investiții: apă, canalizare, școli, asfalt, vorbim altădată. Pentru astăzi am ales investiția numită: excepția de la normalitate.
