Liberalismul din Slatina trăiește un blestem perpetuu. Vine de undeva din istorie. Cine știe ce trădare cumplită sau ce iluzie majoră a generat această stare de neputință. Anii de după 1989 au însemnat o serie de eșecuri consecutive, în vremea când existau condiții prielnice și speranțe cât se poate. Și, așa ceva se întâmplă într-o capitală de județ unde stânga nu a reușit de fiecare dată să câștige alegerile, iar atunci când le-a câștigat, pe unele din ele, mai puțin pe ultimele, eforturile au fost considerabile…
Amintiți-vă cât de greu i-a fost lui Păunescu, în fața lui Dan Liviu Mircea, atunci când, la niște „parțiale”, s-a luat lumina atât cât trebuie, la Școala Generală din Clocociov. Mai mult, prin 2004, eșecul deloc previzibil, al stângii, în fața PDL-ului de atunci, a bulversat, urmând ca peste ani, în 2008, stânga să fie la un pas să nu intre în consiliul local. Iată că Slatina este deschisă oricărui proiect politic. Numai să-l ai și să vii cu el, așa cum trebuie, în fața electoratului…
Revenind la liberalism, la Slatina: eșecul din 2016 trebuie să fie un capăt de drum! Atunci, filozofi din toate țările, uniți în jurul lui Andrei Iordache și al lui Marius Bălașa, binecuvântați de Gigel Știrbu, s-au ținut de cuvânt și au pierdut, cu brio, niște alegeri în care n-au avut nici măcar ideea de competiție. S-a terminat atunci, înainte să înceapă. Iar astăzi, primii doi din cei trei amintiți mai sus, lucrează la alți stăpâni. Să le fie bine, ca să nu le fie rău, vorba lui Gheorghe Hagi…
Nici după momentul nefast – iunie 2016, nu se vede lumina de la orizont. Cea de răsărit. Totul este într-un apus continuu, oricât de mult ar încerca Sorin Țârcomnicu să developeze, în altă culoare, o fotografie voalată.
Slatina liberală poate deveni proiectul renașterii dreptei, cu o singură condiție: un schimb de atitudine, de abordare și de oameni! La toate aceste trei cerințe răspunde Gabriel Dima Buliteanu, liberal prin definiție.
Buliteanu poate atrage de partea sa acel electorat latent, comod sau dezamăgit, un public ce vine din urmă dorindu-și altceva. Are o cultură politică nativă. E capabil să imprime un mod de lucru în cadrul unei organizații sufocate de orgolii mărunte, de pricini inventate, doar pentru a-și justifica existența.
Slatina poate fi pariul câștigător al președintelui ales pe 26 ianuarie 2018, atunci când delegații din județ vor vota, din nou, președinte la PNL Olt, după tragica despărțire, prematură, de cel care va rămâne în amintirea celor care l-au cunoscut: Ion Costel Moisescu.
Gabriel Buliteanu poate să explice de ce dreapta este altceva decât stânga, de ce dreptul la vot nu e doar o îndatorire constituțională, ci privilegiul de a schimba, nu o echipă, ci un mod de gândire. Buliteanu poate fi văzut ca un politician dintr-un val așteptat, poate, identificat în zona nemulțumirilor din stradă, acolo unde oamenii văd falimentul sistemului politic, în ansamblu. Orice zi de întârziere poate produce efecte pe termen lung. Este ca și cum unui bolnav îi interzici, la momentul oportun, dreptul la tratamentul potrivit. Rămâne doar de văzut înțelepciunea conducătorului ales pe 26 ianuarie. Cât va vrea să elibereze Slatina liberală și cât va considera să mențină mai departe proiecte făcute doar pe jumătate sau coordonate de adversari. Pe el nu-l poate suspecta nimeni de coabitare cu adversarul, nu poate fi acuzat aprioric de interese de natură materială. Acum, proiectul poate să înceapă. Iar dacă nu va începe, să nu o luăm, din nou, de la capăt! Cu aceleași personaje. Nu m-ar mira ca mai pe la vară, Iordache – apolitic, să se înscrie în PNL și să-și declare candidatura la primărie, până în ziua în care i-or spune pesediștii: „hai acasă, ți-ai făcut, din nou, treaba!”
