Dragii mei,
Mă reîntorceam din București și am reușit să mă sincronizez cu sora mea și alți patru colegi de-ai ei. Am ales să nu mergem pe locurile în care eram repartizați ca să stăm împreună în ultimul vagon.
După ce ne-am așezat toți, fiecare și-a scos telefonul, și-a băgat căștile în urechi ascultând genul său muzical. Deși făceam același lucru ca ei, am reușit să nu aud melodia, ci să văd situația în sine.
Stăteam toți acolo, împreună, dar într-o singurătate apăsătoare. Niciunul dintre noi nu vorbea, doar butona telefonul sau privea în gol pe geam. Eram atât de apropiați că se simțeau toate cele șase parfumuri distincte, dar cu toate acestea eram atât de depărtați. Nu dau vina pe nimeni pentru comportamentul nostru, dar cred că aici vorbim de o formă de „posedare” modernă.
Este un diavol care pune stăpânire pe noi toţi, un diavol mai „tehnologizat” care de multe ori ne transformă pe toţi în fii lunatici.
Stând foarte mult în mijlocul copiilor atât la liceu cât şi la facultate observ această tehnologizare de multe ori dusă la extrem. Nu mă exclud din grup (şi copil, dar şi tehnologizat).
Din păcate nici eu nu mă pot controla şi stau cu telefonul toată ziua în mână. Oricât de mult aş încerca să îl las departe de mine, pun mâna pe el involuntar, doar pentru a mă uita la ceas, sau pentru a citi un mesaj, sau a verifica un e-mail, ş.a.m.d.
Merg pe ideea că şi această obsesie de tehnologie face parte tot din viciile noastre cotidiene şi astfel în această perioadă putem să ne curăţim „doar prin post şi rugăciune”.
Ce rol are postul în această idee? Simplu! Postirea are nevoie de linişte, nu agitaţie, necesită o anumită stare sufletească pe care nu o poţi trăi fiind mereu distras de tehnologia care ne ocupă majoritatea timpului. Nu poţi să posteşti şi să stai să butonezi pe Facebook şi pe Youtube fiind mereu cu atenţia în altă parte şi nu la Dumnezeu.
Asemenea şi cu rugăciunea. Nu poţi să te rogi cu telefonul în mână! Nu poţi sta în Biserică şi gândul tău să fie la ce postări noi mai sunt sau ce mesaje ai primit pe WhatsApp.
„Şi L-a întrebat pe tatăl lui: De câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: din pruncie.” Marcu IX, 21.
Demonul acesta stăpâneşte din pruncie pentru că oferim acces la tehnologie copiilor de când sunt mici şi îi lăsăm de multe ori dependenţi de ea. Îi dăm de mic în mână un telefon pentru a avea mai uşor un contact cu el, spunem noi, cumva motivând această alegere, dar fără să ne gândim la cât de mult îl facem dependent de ea.
Nu spun că este rea tehnologia, nu mă înţelegeţi greşit, dar am devenit mult prea dependenţi. Preferăm comunicarea în mediul virtual prin intermediul telefonului şi cu ajutorul diferitelor aplicaţii, în detrimentul socializării reale.
Am preferat să dau „like” postării de pe Facebook a copiilor mei, decât să le spun personal că îmi place ce mi-au arătat. Am preferat să stau cu căştile în urechi şi să ascult muzică, decât să stau împreună cu ei şi să vorbim. Mă absolv oarecum de vină că nu prea aveam cu cine să vorbesc, ei fiind la rândul lor mult prea concentraţi în butonarea telefoanelor.
Dragii mei,
„De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede!” – cuvintele acestea ale Mântuitorului trebuie să ne fie ghid în lupta cu demonul acestor vremuri care ne face atât de dependenţi de tehnologie.
De avem puterea să credem că doar prin „post şi rugăciune” putem să alungăm diavolul şi să ne recăpătăm demnitatea şi mai ales libertatea pentru a nu fi aruncaţi în „apă şi în foc”, atunci toate ne sunt cu putinţă.
Haideți să alegem să fim credincioși! Mai avem câteva săptămâni până la întâlnirea cu Hristos cel Înviat și nu putem ajunge la acest „date” printr-o aplicație care să funcționeze pe Android sau IOS! Nu Îl vom găsi pe Hristos pe Facebook și nici nu putem să Îl urmărim pe Instagram! Pe Hristos îl descoperim dacă postim și putem dialoga cu El doar prin rugăciune sinceră. O „auto exorcizare” de la acest demon al tehnologiei care ne ține separați unul de celălalt și mai ales ne ține departe de Dumnezeu, se poate face doar prin „post și rugăciune” Amin!
Prof. drd. teolog
ALIN BOLBOAȘĂ ȘOFARU
Colegiul Național „Ion Minulescu” Slatina
