Săptămâna trecută, fără nimic specific unui eveniment rar întâlnit la nivelul comunităților rurale din România, Marian Vasile, primarul de la Studina, lansa pe social-media imaginea unui aragaz casnic, ca fotografie principală secondată de un contor de măsură și o stație de distribuție gaze naturale. Textul, asociat scurt, cuprinzător, fără ode aduse partidului (care o fi el) liderului absolut care nu doarme noaptea de grija comunității, reprezintă punctul final al unui proiect aproape nebunesc.
Într-un timp record pentru o investiție de 86.117.637,80 lei, cu bani europeni, unic pentru Oltenia, cu finanțare majoritar europeană, astăzi, multiplicarea aragazului alimentat din rețeaua publică este valabilă pentru trei comunități din Olt, Studina, Brastavăţu și Grădinile, parte din proiect.
La început, proiectul părea o nebunie, era greu de crezut că se poate executa într-un termen extrem de scurt așa ceva. Însă, contra-cronometru, proiectare, avizare, execuție, acesta a devenit realitate. Astăzi, la Studina, Brastavăţu și Grădinile, un pas mare, normal, de altfel, spre civilizație.
A fost ideea lui Marian Vasile, susținută de primarii din Brastavăţu și Grădinile, iar acum se poate spune că, dincolo de politică, de apartenența la un grup, Marian Vasile, liberal, Cici Oprea și Dincă Ion, social-democrați, în România asta fragmentată se pot face minuni din cioburi risipite. Contează să vrei, să crezi că misiunea ta publică poate aduce beneficii comunității. Într-un fel, și nu cred că s-a scris până acum asta, pe seama unei fotografii cu un ochi de aragaz aprins, poți reuși. Într-o țară unde, de obicei, un lucru bun începe cu o pauză lungă și cu trei zile în avans luate din concediul de odihnă.
Pentru titularul nebuniei numită „Înființare sistem inteligent de distribuție gaze naturale în comunele Studina, Grădinile și Brastavățu, județul Olt”, nu a existat un interes electoral, ar fi câștigat alegerile din vară tot la același scor. Nu face din așa ceva, până acum, un vehicul de promovare electorală pentru campania parlamentară de la sfârșitul anului. Dacă ar fi vizat asta, nu punea poza aia cu aragazul, ci s-ar fi afișat la costum cu eșarfa tricoloră, înconjurat de funcționarii din Primărie aprinzând ca la olimpiadă o torță la o plită mult mai arătoasă decât ochiul cu flacără nepotrivit unui eveniment în curs de mediatizare. Reușita lui Marian Vasile e sinteza la chestia aia: „se poate, se poate și la noi”.
O ultimă frază, am văzut pozițiile publice venite dinspre Dincă de la Grădinile și Oprea de la Brastavățu. Mai aveau puțin să-i mulțumească lui Marcel Ciolacu pentru implicarea într-o investiție unde nu a avut nicio contribuție. Niciun rând, niciun cuvânt despre cel fără de care nu ar fi adus niciodată gaze la Grădinile și Brastavățu.
