Oricât am ști din ISTORIE, TRECUTUL ÎNDEPĂRTAT rămâne „TIMPUL” învelit în BEZNĂ… TOTUȘI, un student german la teologie, a descoperit în biblioteca VATICANULUI „SCRISOAREA – RAPORT a lui PILAT din PONT” – guvernatorul IUDEII, către împăratul TIBERIUS, imediat după „eveniment”. Prietenul neamțului, studentul englez W.D. Nahan a tradus-o în engleză:
« CĂTRE CEZARUL TIBERIU, NOBILE SUVERANE, SALUTARE
Cauzele care au provocat acea tulburare în IERUSALIM au fost în legătură cu IISUS din NAZARET. Eu, din partea mea, sunt gata să spun: „blestemată fie ziua aceea în care eu am urmat pe VALERIUS GRATIUS la guvernarea IUDEII”. Atât de turbulent era acest popor, încât eu trăiam mereu cu frica să nu izbucnească, în orice moment, o răscoală.
Printre mai multe vești ce mi-au venit, una m-a interesat în mod deosebit: un tânăr – se zice – a apărut din GALILEEA, predicând pe un ton blând și nobil o altă lege, în numele lui DUMNEZEU ce l-a trimis.
La început mă temeam, dar Iisus din Nazaret a vorbit mai mult ca prieten al romanilor, decât al evreilor. Trecând într-o zi pe lângă locul ce se cheamă SILOAN, am văzut acolo mare mulțime de popor, iar în mijlocul ei pe un tânăr. Mi s-a susținut că este IISUS. Era tocmai ceea ce mai puțin mă așteptam să văd, atât de mare era deosebirea dintre el și ascultătorii lui. EL părea a fi cam de 30 de ani. N-am văzut în viața mea o privire atât de senină și de dulce, un contrast izbitor între EL și ascultătorii LUI, cu bărbile negre și frunțile încruntate.
Tocmai din cauza înțelepciunii lui, am îngăduit NAZARINEANULUI libertatea, OMUL acesta nu era nici tendențios, nici răsculător, și eu l-am ocrotit cu protecția mea, poate necunoscută lui.
Dar libertatea acestuia nemărginită, dată lui Iisus, a indignat tare pe evrei, dar nu pe cei săraci, ci pe cei băgați și puternici. Am scris lui Iisus, invitându-l la o convorbire cu mine în sala de judecată și EL a venit. Mă plimbam prin curtea palatului meu, când NAZARINEANUL apăru. Era calm și liniștit ca un nevinovat. Când a venit la mine s-a oprit și parcă îmi zice: „IATĂ-MĂ, AM SOSIT!”
Rugămintea mea, deci nu zic puterea mea, este ca tu să fii cu băgare de seamă, ca să nu se răscoale populația stupidă contra ta. Tu ești mai prețios mie pentru înțelepciunea ta. Palatul meu de justiție este deschis ție pentru scăpare.
După, EL a dispărut ca un nor luminos. Dușmanii lui Iisus s-au adresat lui IROD. El (IROD) ar fi ordonat imediat osânda la moarte a lui Iisus, însă el se temea de senatul Romei. Se apropia marea sărbătoare a evreilor, sărbătoarea PAȘTELOR. Orașul era arhiplin de o populație turbulentă care dorea moartea NAZARINEANULUI. Răsculații au pus mâna pe IISUS, au continuat să strige: „Răstigniți-l!” Arhiereul și-a trimis prizonierul la mine ca să pronunț eu osânda definitivă asupra LUI. Se pare că toată IUDEEA se afla la IERUSALIM.
NAZARINEANUL era adus iarăși la mine.
Am întrebat poporul CE VREA(?) „- MOARTEA NAZARINEANULUI”, a fost răspunsul. „- Pentru ce crimă?”, am întrebat eu. „- EL a hulit pe DUMNEZEU”, „Se numește pe sine FIUL lui Dumnezeu, MESIA, regele iudeilor”, au mai zis ei.
Eu le-am spus că justiția romană nu pedepsește astfel de fapte cu moartea. „- Răstigniți-l! Răstigniți-l!” Izbucnea strigătul de la gloata înfuriată.
Am luat o măsură care pentru moment mi se părea că va servi să-i scap viața. Am dat poruncă ca EL să fie biciuit. Dar în zadar. Acești mizerabili nu s-au mulțumit decât cu VIAȚA LUI.
ZIUA se întuneca ca un amurg, ca la moartea lui Iulius Cezar cel Mare. Ierusalimul scose afară pe locuitorii săi, care se înșiraseră pe părțile furibunde ce conduc spre GERONICA (GOLGOTA). Deodată se auzi un MARE STRIGĂT ce venea de pe GOLGOTA, care anunța o agonie pe care urechea omenească n-a mai auzit-o vreodată. Nori mari, întunecoși și negri au acoperit ca un val și un puternic cutremur a zguduit pământul.
Către ceasul dintâi al nopții mi-am luat mantaua pe mine și am pornit, pe jos, în oraș, spre părțile GOLGOTEI. Jertfa era consumată.
M-am întors în PRETORIU întristat și plin de gânduri care mă frământau. Primind raportul că IISUS e mort, am poruncit ostașilor să supravegheze. Mai târziu cu câteva zile mormântul a fost găsit gol. Iisus s-a sculat din morți, așa cum prezise el.
Era prea adevărat ce a strigat NAZARINEANUL de pe cruce: „S-A SFÂRȘIT!”
Acesta este cuprinsul raportului și rămân al MAJESTĂȚII VOASTRE SUPUS, cu respect și smerenie.
GUVERNATORUL PONȚIU PILAT Făcut la IERUSALIM în a XXVIII zi a lunii martie, ANUL 4147 de creațiune »
Ulterior, PILAT a fost găsit vinovat, la reclamația MARIEI MAGDALENA, privind condamnarea lui IISUS. Noul împărat CALIGULA l-a trimis în GALIA, în anul 37 și de aici la VIENA, unde s-a sinucis din cauza umilinței și mustrării de cuget.
Documentul a „suscitat” diverse opinii, iar mulți autori antici susțin că raportul este real (ex. Iustin Martirul în PRIMA APOLOGIE – anul 150, dar și alții care îl acuză pe PILAT de acte plăsnuite mincinoase.
În anul 62 e.n., un medic roman, cu numele AESCULAPIUS CULTELLUS, trimitea o scrisoare nepotului său care era ofițer în armata romană din SIRIA…
OLYMPUS DIGITAL CAMERA « IUBITUL MEU NEPOT,
Acum câteva zile am fost chemat la un bolnav cu numele de PAVEL. Zicea că-i cetățean roman și mi s-a părut a fi EVREU DE ORIGINI.
L-am găsit foarte inteligent și foarte cumsecade. Unul din prietenii mei, care fusese mai înainte cu armata în ASIA MICĂ mi-a spus că ar fi auzit vorbindu-se despre el la EFES, unde ținuse predici despre un ZEU NOU și FOARTE CIUDAT. Am întrebat pe bolnavul meu, și PAVEL mi-a răspuns că ÎMPĂRĂȚIA despre care a vorbit el nu este în lumea aceasta…
Tocmai asta mă face să-ți scriu acum. Când te mai duci la IERUSALIM caută să afli câte ceva despre PAVEL și despre „CIUDATUL PROFET EVREU” care era, mi se pare, ÎNVĂȚĂTORUL LUI.
Mi-ar plăcea să știu ce este adevărat din toate zvonurile astea, și rămân al tău unchiu, care te iubește,
AESCULAPIUS CULTELLUS »
Peste șase săptămâni, nepotul CLAUDIUS ENSA, căpitan în LEGIUNEA VII-A galică, îi răspundea din Ierusalim:
« IUBITUL MEU UNCHIU,
Am primit scrisoarea ta și ți-am îndeplinit dorința.
Acum câteva zile a venit în tabăra noastră un negustor ambulant. Am cumpărat niște măsline și l-am întrebat dacă a auzit vorbindu-se de faimosul MESIA, care a fost omorât în tinerețe.
Îmi spuse că își amintește foarte bine, deoarece tatăl său îl dusese la GOLGOTA (un deal foarte aproape de oraș) ca SĂ ASISTE la EXECUTAREA ACELUI OM.
Mi-a dat adresa unui oarecare IOSIF, care fusese prieten personal al așa-zisului Mesia. Astăzi, de dimineața, am fost la Iosif, care este un om foarte bătrân. Fusese pe vremuri pescar. Are o memorie încă foarte vie și așa am putut să aflu o mulțime de amănunte despre toate câte s-au petrecut în acele vremuri tulburi.
Pe atunci domnea la ROMA TIBERIU, marele și gloriosul nostru ÎMPĂRAT și guvernatorul IUDEII și al SAMARIEI era un funcționar, cu numele PONTIUS PILATUS. PILAT fusese chemat la IERUSALIM ca să potolească o răscoală. Un OM TÂNĂR, fiul unui dulgher din NAZARET, era acuzat că vrea să pună la cale o răscoală în contra stăpânirii romane. (…)
În sfârșit, după câte mi-a povestit IOSIF, PILAT chemă înaintea sa pe IOSUA NAZARINEANUL (pe care GRECII stăruiesc să-l numească IISUS) și-i luă interogatoriul între patru ochi.
Stătu mai multe ceasuri de vorbă cu el și-l întrebă despre învățăturile primejdioase pe care le-ar fi propovăduit pe malurile lacului GALILEII. IISUS îi răspunse că EL nu face politică. EL se interesa mai mult de viața sufletească a oamenilor, nu de cea trupească. EL voia ca toți oamenii să-și iubească aproapele ca pe un frate și să nu se ÎNCHINE DECÂT UNUI SINGUR DUMNEZEU, care este TATĂL a toate viețuitoarele.
PILAT nu găsi, după cât se pare, nimic răzvrătitor în predicile lui IISUS. După spusele omului meu, el încercă încă odată să salveze viața blândului profet și amână execuția. Dar poporul evreu, îndârjit de preoții săi, deveni furios. Preoții trimiseră rapoarte către autoritățile romane, susținând că PILAT ar fi devenit „O VICTIMĂ A ÎNVĂȚĂTURILOR NAZARINEANULUI”.
În ORAȘ circulau petiții în care se cerea REVOCAREA lui PILAT, sub pretextul că ar fi devenit dușmanul ÎMPĂRATULUI. (…)
Pentru a cruța țara de un război civil, PILAT trebui, în cele din urmă, să sacrifice pe prizonierul său. IOSUA s-a purtat CU MULTĂ DEMNITATE și a IERTAT pe TOȚI aceia care îl urau. A fost pus pe CRUCE în huiduielile și râsetele batjocoritpare ale mulțimii din IERUSALIM.
Iată ce mi-a povestit IOSIF, și în timpul povestirii îi curgeau lacrimile pe obrajii bătrâni…
Sper că răspunsul meu te va mulțumi. Toată istoria aceasta n-are, după părerea mea, nimic primejdios pentru siguranța statului roman.
Sper să mă întorc curând la tine și rămân al tău nepot, care te iubește,
CLAUDIUS ENSA »
„RĂSTIGNIREA” reprezintă pentru LUMEA CREȘTINĂ evenimentul ce a marcat cel mai mult EVOLUȚIA OMENIRII, nu doar creștine… Întrebarea este, însă:
– Moartea LUI ne-a îndepărtat păcatele din firea noastră?(mai ales a liderilor ce au condus și conduc lumea)? Căci EL LE-A zis să-și „ia CRUCEA în fiecare zi!” (Luca 9:23) pentru ca sacrificiul LUI să nu fi fost în zadar…
