Mi se pare important ca FENOMENUL să fie „SPUS” pentru că trebuie găsită de cei în DREPT – PUTEREA de a schimba actuala stare în care se găsește, adică să restabilească prevederile TESTAMENTULUI în interesul național românesc.
Datele „FENOMENULUI” nu trebuie să rămână secrete sau indisponibile, căci numai făcându-le cunoscute aflăm adevărul istoric asupra sa. A admite faptul că FENOMENUL GOJDU reprezintă azi O PROBLEMĂ, constituie primul pas către găsirea de soluții. Fie ca „PREZENTUL” să ajute, prin negociere și să conducă spre transpunerea în „practică” a ceea ce presupune FENOMENUL GOJDU.
Așadar, EMANOIL GOJDU – avocat, patriot născut la 9 februarie 1802 la ORADEA, decedat la 3 februarie 1870, la BUDAPESTA, unde este și înmormântat.
Familia lui este AROMÂNĂ din MOSCOPOLE – MACEDONIA, cu strămoși „pierduți” în negura timpului. Moscopole, pe la 1700, era un puternic centru economic – comercial. Devastat de bande de hoți, după cucerirea otomană, localnicii s-au refugiat în IMPERIUL HABSBURGIC, îndeosebi în UNGARIA și TRANSILVANIA și încurajați de autorități, care i-au primit bine, au dezvoltat aici ateliere, tipografii, bănci, comerțul și cultura.
În asemenea condiții, strămoșii din familia GOJDU s-au retras, însă în POLONIA. După împărțirea acestei țări între RUSIA, PRUSIA și AUSTRIA, familia s-a așezat în UNGARIA, la MIȘKOCE , de unde o „RAMURĂ” a familiei a plecat și s-a stabilit la ORADEA, unde s-a născut și EMILIAN GOJDU. Părinții săi, ATANASIE și ANA POPOVICI, l-au botezat – MANUILĂ, la 18 februarie 1802, consemnat în matricola botezaților la nr. 12.
Tatăl a lucrat în prăvălia unchiului său numit EMANOIL GOJDU, care prin TESTAMENTUL din 1798 i-a lăsat nepotului ANASTASIE o parte din AVERE. Murind părinții, tatăl – 1821, mama 1816 – ambii înmormântați la ORADEA, în cimitirul RULIKOVSKI, fiul EMANOIL rămâne moștenitor.
Tânărul GOJDU EMANOIL a studiat la COLEGIUL MIHAI EMINESCU din ORADEA, apoi la ACADEMIA DE DREPT – ORADEA 1820-1821 și la UNIVERSITATEA din BUDAPESTA – 1822-1824.
S-a stabilit la BUDAPESTA, unde s-a afirmat ca AVOCAT, dar și ca OM POLITIC. A fost căsătorit cu o macedo-româncă ANASTASIA în 1832, după care s-a recăsătorit în 1864 cu MELANIA, tot macedo-româncă, pentru că ANASTASIA a murit. N-a avut copii…
A devenit un REDUTABIL ROMÂN ORTODOX și în casa din BUDAPESTA desfășura interesante întâlniri cu ROMÂNII pe tema: „EGALA ÎNDREPTĂȚIRE A NAȚIONALITĂȚILOR”.
EMANOIL GOLDU și-a deschis un BIROU DE AVOCATURĂ la BUDAPESTA ce s-a dovedit de mare succes, el devenind faimos prin activitatea sa. Ca un bun român ortodox, trăsătură ce l-a caracterizat ca OM POLITIC, a fost unul din fruntașii revoluției de la 1848, dar cu vederi ce-l deosebeau de MARII FRUNTAȘI, căci el își punea speranța în CASA DE HABSBURG în soluționarea problemei românești.
Astfel, în 1848 a întocmit o proclamație: „ÎNȘTIINȚAREA CĂTRE ROMÂNI DE LEGEA RĂSĂRITEANĂ NEUNITĂ”, precizând a fi citită la o ADUNARE POPULARĂ de la TIMIȘOARA, pe 13 iunie 1848, dar care n-a mai avut loc.
Anterior, în MAI 1848 redactase „PETIȚIA NEAMULUI ROMÂNESC din UNGARIA”, care n-a fost însă pe placul VIENEI, așa cum spera el.
În 1861 a fost numit PREFECT al județului CARAȘ, cu populație majoritar românească, ce-l „privea”, însă, cu neîncredere. A fost, apoi, DEPUTAT.
Interesul său pentru ROMÂNII ORTODOCȘI s-a manifestat cu putere începând cu înființarea FUNDAȚIEI GOJDU, la 4 noiembrie 1864, al cărei scop principal era sprijinul TINERILOR ROMÂNI ORTODOCȘI pentru studii. Au beneficiat, printre alții TRAIAN VUIA, OCTAVIAN GOGA, VICTOR BABEȘ, PETRU GROZA, CONSTANTIN DAICOVICIU.
Totodată, se stipula că TOATĂ AVEREA SA urma să rămână națiunii române din TRANSILVANIA după ce nu va mai fi, astfel:
a.) – la deces (s-a întâmplat în 1870) până în 1921, 2/3 din venitul FUNDAȚIEI se capitalizează, iar 1/3 se dă prin burse de studii tinerilor români ortodocși născuți în TRANSILVANIA și UNGARIA;
b.) – 1921-1971 – 3/5 din venit se capitalizează, iar 2/5 se distribuie ca burse;
c.) – 1971-2021 – jumătate din venit pentru burse;
d.) – 2021-2071 – 9/10 din venit pentru studii, în sprijinul bisericii și poporului român de „religiune ortodoxă răsăriteană”.
FUNDAȚIA trebuia administrată de către o COMISIE stabilită de BISERICA ORTODOXĂ; Era și un sigiliu „LĂSAȚI PRUNCII SĂ VINĂ LA MINE!” – FUNDAȚIA GOJDU – 1871.
În anul 1918, sediul FUNDAȚIEI s-a mutat la SIBIU, dar în 1952 – activitatea ei a încetat.
În anul 1937, prin ACORD cu ROMÂNIA, UNGARIA se obliga să predea ROMÂNIEI întreg PATRIMONIUL GOJDU, aflat pe teritoriul UNGARIEI, cu toate drepturile și obligațiunile aferente, însoțit de o ANEXĂ cu aceste bunuri care în 1911 erau o cantitate de aproximativ 2,5 tone AUR și 7 clădiri din CENTRUL BUDAPESTEI, azi CURȚILE GOJDU pe care acum le au diverse INSTITUȚII IMOBILIARE ce le valorifică, acțiuni la bănci ETC, care după unii au fost evaluate – ACUM – la peste 3 miliarde EURO.
Așadar, UN TEZAUR FABULOS, pentru care după 1989, BISERICA ORTODOXĂ a început demersurile pentru recuperare.
DAR, în anul 2005, prin O.U.G 183, Guvernul ROMÂNIEI prin premierul „INIMĂ ZBURDALNICĂ” și complicele său U.M.R, nu doar din PROSTIE au renunțat în favoarea VECINULUI DE LA VEST, sub pretextul înființării unei FUNDAȚII ROMÂNO-MAGHIARE GOJDU, ordonanță respinsă, însă, de PARLAMENT în 2008.
FĂRĂ COMENTARII!
Profesor,
ION PĂTRAȘCU
Slatina, Olt
