Odată ce s-a stabilit medical că GHEORGHIU-DEJ este bolnav de un cancer incurabil, „la vârf” au început să se agite și să se pună la cale tot felul de mașinațiuni spre a obține „ȘEFIA PUTERII”.
Deși „misterioasă”, cauza oficială a morții lui DEJ a fost CANCERUL. EL s-a îmbolnăvit grav începând cu IANUARIE 1965, dar pe 19-20 ianuarie a participat la o întâlnire a TRATATULUI DE LA VARȘOVIA ce s-a desfășurat în capitala POLONIEI.
Starea de sănătate s-a agravat și ca urmare la începutul lui MARTIE 1965 a fost adus un medic de la LONDRA, dar tratamentul acestuia n-a dat rezultate.
DEJ a apărut pentru ultima dată în public la 7 MARTIE, cu ocazia alegerilor, apoi a fost internat în spital, pe care nu l-a mai părăsit până pe 19 martie 1965 când a murit. „MOARTEA”, considerată totuși suspectă a fost „explicată” prin diverse versiuni…
Una, foarte interesantă, pornește de la faptul că în 1961 CHIVU STOICA i-a făcut lui DEJ cadou prima bucată de URANIU, produsă în ROMÂNIA, pe care LIDERUL a pus-o pe un RAFT. Doar, la câteva zile, GHEORGHE RĂDOI, pe atunci director la „STEAGUL ROȘU” BRAȘOV, vizitându-l pe DEJ i-a atras atenția privind pericolul pentru sănătate de la bucata de uraniu. L-au chemat pe BUJOR ALMĂȘAN, ministrul MINELOR și ENERGIEI ELECTRICE, care folosind un aparat – CONTOR GEIGER – a descoperit un grad periculos de iradiere. DEJ, în acel timp fusese deja IRADIAT, murind de un cancer „provocat” tocmai pe această cale. Oare, inginerii de la mina de URANIU să nu-l fi atenționat pe CHIVU STOICA cum să „manipuleze” acel metal atât de periculos?
Confirm că, pe atunci eram student în anul V la Facultatea de ISTORIE-FILOZOFIE Iași, iar vestea morții a provocat REGRETE GENERALE și SINCERE și LUMEA, STUDENȚIMEA care reprezenta pe atunci o FORȚĂ A PROGRESULUI se pronunța pentru continuarea direcției politice de după declarația din aprilie 1964.
Începând chiar cu ziua de 19 MARTIE a început „bătălia” pentru „ȘEFIE”, între cei direct implicați: NICOLAE CEAUȘESCU, A. DRĂGHICI, GH. APOSTOL, I. GH. MAURER, E. BODNĂRAȘ și CV. STOICA.
Între ei, APOSTOL fusese socotit de DEJ ca „un copil al său” și-l preferase, fapt confirmat de MAURER. Ulterior, MAURER a pretins că ultima dorință a lui DEJ a fost ca „tovarășul MAURER să fie succesorul meu”. BOTNĂRAȘ era un ucrainean ce nu ascundea chiar el că este „încadrat” în N.K.V.D, CHIVU STOICA era un primitiv limitat și lipsit de istețime, iar A. DRĂGHICI era un dur pe care CEAUȘESCU îl detesta.
Acesta era contextul în care avea să acționeze CEAUȘESCU și în consecință, chiar în ziua de 19 martie, orele 19:00, în cadrul unei ședințe de lucru privind NOUA SITUAȚIE a preluat inițiativa, căci el ocupându-se de boala lui DEJ cunoștea multe dedesubturi.
Astfel, în calitate de numărul doi în partid, secretar cu probleme organizatorice, în lipsa lui DEJ – bolnav, încă din ianuarie-februarie „controla” BIROUL POLITIC.
În această calitate, la una din ședințe, el a comunicat că a adus o echipă de medici din FRANȚA care au confirmat CANCERUL și că DEJ mai are puțin de trăit. CEAUȘESCU a impus ca nimeni să nu-l mai viziteze pe DEJ, decât el, „ȘI NOI, ca niște copii cuminți, am acceptat acest lucru”, spunea A. BÂRLĂDEANU. În acest fel, CEAUȘESCU l-a izolat pe DEJ de orice influență a BIROULUI POLITIC.
Ba, mai mult, CEAUȘESCU a convins-o și pe fiica lui DEJ – LICA, să plece împreună cu soțul într-o vizită în țările scandinave, iar la întrebările ei la telefon: „Ce face tata?”, „Ce-i cu tata?”, răspunsul era invariabil: „Are o răceală”, încât CEAUȘESCU a avut grijă ca ea să nu știe că are CANCER.
De ce a făcut-o? Pentru că DEJ îl considera pe CEAUȘESCU prea impulsiv, mai ales dacă ajungea „MARELE ȘEF”, lucru pe care CEAUȘESCU îl știa.
CEAUȘESCU a început cu înfierbântare LUPTA PENTRU PUTERE și mai întâi de toate l-a sunat pe MAURER:
– „Ce facem? Trebuie să alegem un prim-secretar!”
La care Maurer:
– „Cred că nu te gândești să fii tu ăla?!”
– „Și de ce n-aș putea să fiu?”, a răspuns CEUȘESCU
Iar Maurer a zis:
– „Bine!”
– „Atunci să discutăm și cu BODNĂRAȘ”, cu care a și vorbit CEAUȘESCU, care a fost de acord cu alegerea lui Ceaușescu, la care s-a raliat și CV. STOICA.
În BIROUL POLITIC, MAURER, spre surprinderea lui APOSTOL care se aștepta să fie cel ales, l-a propus pe CEAUȘESCU și toți ceilalți au fost de acord cu propunerea.
Ședința s-a ținut mai întâi pe 20 MARTIE, orele 9:00 în biroul lui CEAUȘESCU, dar fără BORILĂ, MOGHIOROȘ și alții (poate și BÂRLĂDEANU) pentru că aceștia „nu erau români”, cum a justificat MAUREUR.
Oficial, apoi, în sala de ședințe, spre stupoarea multora, MAURER anunță: „IATĂ, NOI NE-AM SFĂTUIT ÎN BIROUL POLITIC să-l propunem în locul lui DEJ pe NICU CEAUȘEASCU. ESTE TÂNĂR ȘI ENERGIC”.
Pe 22 MARTIE 1965, la trei zile după moartea lui DEJ a avut loc PLENARA SOLEMNĂ comună a C.C al P.C.R, CONSILIULUI DE STAT și CONSILIULUI DE MINIȘTRI, la care, cu unanimitate de voturi, NICOLAE CEAUȘESCU a fost ales PRIM-SECRETAR, el fiind de altfel și singurul candidat.
Așadar, stratagema lui CEAUȘESCU, ca „ȘEFUL” să îndeplinească trei condiții: MUNCITOR, ILEGALIST, ROMÂN, s-a dovedit cu adevărat strategică, căci dintre toți aspiranții doar el le îndeplinea.
ATENȚIE (!), alegerea lui CEAUȘESCU s-a bucurat de aprobarea populației că EL era perceput ca o GARANȚIE a continuării „LIMITEI LUI DEJ”.
La 24 martie 1965 a avut loc ceremonia solemnă de înmormântare a lui GHEORGHIU DEJ, la care CEAUȘESCU, după ce „l-a pupat” primul, a vorbit cel mai mult.
Așa s-a încheiat „EPOCA” GHEORGHE GHEORGHIU DEJ și a început „EPOCA” NICOLAE CEAUȘESCU.
Așadar, la 47 de ani, CEAUȘESCU era perceput în LUME ca un ACTIVIST TÂNĂR și ca o GARANȚIE a faptului că INDEPENDENȚA față de U.R.S.S va rămâne POLITICA DE BAZĂ și de-acum încolo, și tocmai asta avea să influențeze relațiile ROMÂNIEI, atât cu țările socialiste, cât și cu OCCIDENTUL.
Profesor,
ION PĂTRAȘCU
Slatina, Olt
