A fost o știre pierdută printre rânduri la început de noiembrie, anul trecut. Instanța de fond, de la Slatina, aferentă Judecătoriei, a pronunțat o primă sentință față de inculpatul Olteanu Ștefan Valentin, din Bogați, Argeș. Decizia a venit urmare a cauzei și sentinței penale privind accidentul în care a murit Cristinel Cîrloganu, fost director al Agenției de Șomaj Olt, la data accidentului, director Resurse Umane în cadrul ANOFM, un om recunoscut și apreciat în comunitate.
Știrea a fost seacă. La vremea aceea, alte teme ale momentului au dominat piața media, iar comentariile despre cauză, au fost în mare parte pe rețelele social-medial. Doi ani și 10 luni de închisoare cu suspendare pentru ucidere din culpa, în urma unui accident rutier, cu o vina exclusivă, cu o atitudine sfidătoare, mincinoasă, până la momentul pronunțării, e totuși o încurajare. Celor care conștient sau la nivelul subconștientului, cred că dacă vor greși pe drumurile publice, în circumstanțe asemănătoare, chiar dacă vor fi pedepsiți, rămân oameni liberi. Aici e problema unei societăți unde mortalitatea cauzată de evenimente rutiere, produce consecințe asemănătoare cu situațiile întâlnite în parți ale lumii unde au loc războaie civile între facțiuni interne.
Problema nu se numește Olteanu Ștefan Valentin, e sistemul de justiție, unde mixajul dintre obiectiv și subiectiv produce rumoare. Și suntem în țara unde, în vară, la Vama Veche, Vlad Pascu, a spulberat doi oameni, în județul unde, la Strejești, în ziua de Crăciun, primarul de la Grădinari, a fost strivit de un alt inconștient. Situațiile, evident, diferă de la caz la caz, dar fondul legii e, din păcate, același.
Dimineața fatidică de 31 ianuarie 2022
Înainte de zorii dimineții de 31 ianuarie 2022, undeva după orele 5, Cristinel Cîrloganu, pleacă din Slatina spre Bucuresti, la locul de muncă. Nu avea de unde să știe că nu se va mai întoarce niciodată acasă. În vârstă de 60 de ani, un om ponderat, aflat la volanul mașinii personale, considera deja rutină cei aproape 200 de kilometri care urmau. Traficul liber, carosabilul în condiții bune, o mașină sigură…
Numai că, în linie dreaptă, pe Cărbunaru, distanța de drum dintre Valea-Mare/Priseaca și Jitaru, în plin câmp, din sens opus, o autoutilitară iese de pe sensul ei de mers și izbește aproape frontal mașina condusă de Cristinel Cîrloganu. Regula hazardului face ca autorul accidentului să scape cu răni minore, deși mașina acestuia a fost proiectată pe plafon, în afara părții carosabile. În schimb, Cristinel Cîrloganu, suferă leziuni incompatibile cu viața, iar intervenția salvatorilor duce doar la constatarea decesului. Ca o nuanță, impactul a fost între doua vehicule, unul cu o viteză de peste 80km/h, altul la 90km/h. Pentru cine știe mai multă fizică, nu altceva decât ce a învățat în școală, forțele de interacțiune sunt violente, iar cu ceva anatomie, șansele unui corp omenesc la o asemenea compresiune, să rămână intact, sunt minime. Practic, prin gestul său, Olteanu Ștefan Valentin, nu i-a dat nicio șansă la viață lui Cristinel Cîrloganu. Din punct de vedere juridic, așa ceva, se numește ucidere din culpă, chit că mașina care iese de pe sensul de mers, a căpătat dimensiunea unui arme.
Un inculpat lipsit de conștiință și remușcări
Din punct de vedere al desfășurării anchetei penale și al pronunțării sentinței de fond, justiția de la Slatina s-a mișcat bine, în contextul practicilor procesuale specifice. 23 de luni de anchete și deliberare până la primul termen.
Revoltător, pe durata procesului, inculpatul Olteanu Ștefan Valentin, nu a manifestat nicio clipă remușcare, compasiune sau asumarea corectă a faptelor sale. Procesul a început cu amânări din genul tertipurilor procedurale, dar și cu refuzul de a recunoaște evidența, cea constatată la fața locului, în expertize și în depozițiile martorilor. Mai mult, în nota de sfidare, inculpatul cere chiar strămutarea cauzei, pe motiv că, notorietatea victimei ar putea să influențeze judecata. Alt timp câștigat, alt afront adus bunului simț. Din termen în termen, cu solicitări de refacere a expertizei tehnice, chiar și cu o refacere a analizei toxicologice la persoana vătămată (…), procesul ajunge într-un stadiu avansat după citarea și a martorilor participanți în trafic în momentul și locul accidentului. Chiar și la ultimul termen, din sfârșit de septembrie, la discuțiile pe fond, Olteanu Ștefan Valentin, nu recunoaște culpa exclusivă, nu manifestă compasiune față de victimă și apropiații acesteia. Pronunțarea amânată succesiv are loc, totuși, pe doi noiembrie. Aici, judecătorul de caz, într-o atitudine concurențială față de cele constatate, chiar și cu evidența situației de fapt în față, devine… avocatul inculpatului. Rețineți figura de stil!
Pe dispunerea efectuată din situația de fapt și de drept, executată ca la carte, se rețin circumstanțele, fapta, ucidere din culpă, chit că se ignoră în înscrisul final, nesăbuința autorului, de partea căruia nu exista nicio justificare în realizarea depășirii fatale, în locul și momentul tragediei. Totuși, culpă, chit că inculpatul a refuzat să prevadă anticipativ consecințele manevrei efectuate la volan. Aici e problema, una cu un fond aparte față de fondul tragic al cauzei, involuntar justiția ajunge să încurajeze asumarea unor riscuri la volan prin faptul că în subconștient se creează premisa că dacă nu ai băut, nu ai tras pe nas, nu ajungi la închisoare, primești ceva, dar cu suspendare. Deși legea prevede pedeapsa între doi și șapte ani, dar nu impune suspendarea.
La individualizarea pedepsei…
Cei doi ani și 10 luni de închisoare cu suspendare, vin din ceea ce studentul de drept penal din anul doi știe: antecedentele făptuitorului, conduita socială, cazierul rutier, vârsta, reintegrarea socială asociată formei de executare a pedepsei, ș.a.m.d. Evident, un judecător care a trecut prin cursurile de la INM, e mai atent și mai documentat în judecata unei cauze, în slujba sa sunt parțile, organele de anchetă, instrumentele de expertiză, iar el, cu capacitatea sa dispune. Așa a fost și în cazul Olteanu Ștefan Valentin. Pe câteva file, în interpretare, în raport cu textul de lege, soluția instanței se dovedește a fi blândă, și pentru faptul că inculpatul și-a dat acordul să muncească în folosul comunității 100 de zile. Și pentru că inculpatul nu e o persoană periculoasă pentru societate (păi accidentul ce este, stimabili justițiabili din statul de drept?). Astfel, prin sentință, și prin îngăduința din timpul anchetei, în care inculpatul a condus pe drumurile publice, prevalându-se de prelungirea prelulgirii dovezii de circulație, unde mai punem și niște filmări din social-media, cu apucături ciudate la volan după momentul producerii accidentului, putem spune că justiția de fond, l-a mai ucis înca o dată pe Cristinel Cîrloganu!
Aici nu e vorba de dinte pentru dinte, de răzbunare, ci pur și simplu, de o minimă echitate în funcționarea statului de drept. Nu cred că soția, copiii, nepoții celui care a fost, vor ștreangul de gâtul inculpatului, dar dreptatea făcută prin efracție din bunul simț, e strigătoare la cer. Și asta, în țara unde ne revoltăm din când în când, la câteva zile asupra consecințelor accidentelor rutiere, unde, deși vorbim de culpă, autovehiculele sunt folosite pe post de arme, ca și în cazul de față!
O concluzie în plus
Când instanța observă că procesul penal nu are un rol educativ asupra inculpatului, întrucât acesta nu a înțeles gravitatea infracțiunii săvârșite și nu și-a asumat consecințele și modalitatea producerii accidentului rutier, iar pedeapsa este ca o mustrare, te întrebi unde e fractura de logică când pedeapsa prevăzută de lege e între doi și șapte ani, iar la aplicarea ei s-a mers spre minim. Asta ar fi o dilemă de explicat, dar justiției, contribuabilul, l-a funcționarea sistemului, nu are voie să facă așa ceva. Se numește imixtiune. Unii încep să spună că s-ar numi și altfel. Până atunci, rămâne condamnarea cu suspendare, îndreptată spre minimul pedepsei prevazute de lege, și speranța pe calea de atac, justiția se va înfăptui altfel la Curtea de Apel Craiova, acolo unde nu e nevoie de punerea în lanțuri a făptuitorului, doar de justiție echitabilă, atât, nimic mai mult.
