Originară din Grădinari, Olt, Denisa Trașcă, este din 2017, însoțitoare de bord, lucrând pentru companiile aeriene Qatar Airways și Wizz Air. Iniţiatoarea unui proiect intitulat „De Profesie Stewardesă”, destinat persoanelor interesate de acest domeniu, să treacă cu succes interviurile de recrutare, ne oferă în continuare răspunsuri ce devin un interviu aparte despre o profesie pe care fetele o visează din copilărie.
Un interviu bun de citit!
Bogdan Vladu
– Când ai zburat prima oară?
Primul meu zbor cu avionul în calitate de pasager a fost în timpul facultății, spre Polonia, compania aeriană fiind LOT Airlines. Primisem din partea Facultății de Limbi și Literaturi Străine în cadrul căreia studiam, o bursa școlară, iar acesta a fost prilejul necesar de a experimenta un zbor. Atunci a fost primul meu contact cu aviația și rețin faptul că deși zborurile au fost operate pe Airbus A320, avion considerat mic, pe atunci îl vedeam imens. Ulterior, când am ajuns să zbor pe Airbus A380 mi-am dat seama ce înseamnă, de fapt, un avion mare. Însă primul zbor în calitate de stewardesă a fost în aprilie 2017 din Doha spre Lahore, Pakistan, un zbor dus-întors. Doha fiind singura bază a companiei Qatar Airways, companie pentru care am început să zbor.
– A existat un moment de cumpănă care să te fi făcut să regreţi că eşti la înălțime?
Din fericire nu am întâmpinat diversiuni, aterizări de urgență sau evacuări. Nici turbulențele severe pe care le întâmpinam când traversam oceane nu m-au făcut să regret alegerea de a fi la înălțime. De fapt, nu am niciun regret că am ales această profesie, dimpotrivă. Noi suntem antrenați să facem față cu brio oricărei situații care ar putea să apară inevitabil la bord, fie incendiu, urgențe medicale sau evacuări, iar în astfel de momente urmăm procedurile și ne concentrăm pe salvarea oamenilor sau a situației. A fi stewardesă presupune să te descurci în situații neprevăzute, pentru că în orice moment ar putea să apară o epilepsie, un infarct sau de ce nu, o naștere. Pentru a ne asigura că informațiile pe care trebuie să le deținem nu sunt uitate, trecem anual prin cursuri teoretice și practice. De asemenea, înainte de fiecare zbor, seniorul echipajului de zbor adresează întrebări de prim ajutor, safety sau security tuturor membrilor echipajului pentru a ni se verifica cunoștințele și pentru a decide dacă suntem apți de zbor.
– Când cineva suferă de… claustrofobie, ce e de făcut?
Nu întâmpin adesea pasageri care suferă de claustrofobie, însă au existat. Îi monitorizez, îi mut în partea din față a aeronavei întrucât turbulențele se simt mai puțin în partea aceea, le ofer un loc la culoar și le explic ce se întâmplă în timpul unei curse. Aceste lucruri nu sunt suficiente pentru a-i ajuta să își depășească frica, dar îi ajută să o controleze. Suntem pe cât posibil prezenți lângă ei, acest lucru îi ajută foarte mult.
– Până când te vezi făcând ceea ce faci azi?
Este dificil să iei inițiativa de a renunța, deși este o profesie care are și dezavantaje. Te obișnuiești cu programul, cu trezitul la ora 02:00 și cu posibilitatea de a fi liber în timpul săptămânii. Te obișnuiești cu necunoscutul, cu gândul că astăzi se poate întâmpla orice. Un alt lucru care mă încântă este faptul că echipajul este diferit pe fiecare zbor.
Beneficiile oferite de companiile aeriene, precum bilete gratuite sau reduse pentru mine și familie sunt un alt factor de care țin cont. Sentimentul că viețile oamenilor pot depinde de mine este un alt aspect la care mă gândesc, pentru că înainte de toate, de aceea sunt prezentă acolo, pentru a mă asigura că oamenii călătoresc în siguranță. De asemenea, îmi place să port uniformă, să zâmbesc și să ofer confort oamenilor.
– Cât de solicitant este programul?
Programul unui însoțitor de bord este mai solicitant în timpul sezonului de vară. La Wizz Air, un însoțitor de bord poate zbura până la 100 ore, pe când la Qatar Airways zburam și 140 ore, iar la ambele companii este obligatoriu să avem 12 ore libere între zboruri. Compania aeriană Wizz Air operează doar zboruri dus-întors, ceea ce înseamnă că la sfârșit de tură mă întorc acasă. Companiile aeriene din Orientul Mijlociu precum Qatar Airways, Etihad Airways, Emirates Airlines oferă layovere, ceea ce înseamnă că însoțitorii de bord petrec între 24 ore – 2,3 zile la destinație. Personal, contrar orelor de zbor, mă simt mai obosită la Wizz Air comparativ cum mă simțeam lucrând pentru compania Qatar Airways.
Când ai fost ultima oară acasă la Grădinari?
În perioada când lucram pentru Qatar Airways ajungeam destul de rar acasă, poate și la un interval de 4, 5 luni. Un beneficiu de care profitam era faptul că Qatar Airways operează 2 zboruri pe zi către București, zboruri care au layover de 24 ore. Ceream companiei să operez aceste zboruri aproape lunar și astfel reușeam să-mi văd familia mai des. În prezent, fiind stewardesă Wizz Air și având baza în Otopeni, îmi este mai ușor să ajung la Grădinari. Mai ales că la Wizz Air putem cere lunar până la 4 zile libere consecutiv.
– Ce presupune profesia de însoţitoare de zbor?
A fi însoțitor de bord presupune determinare, ambiție, organizare, sacrificiu și fericire. Sunt stări pe care le trăiești inevitabil de-a lungul carierei. Pe scurt, a fi însoțitoare de bord înseamnă că siguranța pasagerilor este în mâinile mele, pregătesc și verific aeronava pentru a fi convinsă că totul este în perfectă stare de funcționare (interfon, buteliile de oxigen, trusa de prim ajutor, aparatul de resuscitare, extinctorul, etc) și putem decola, iar suplimentar ofer pasagerilor un service cât mai plăcut. De ce am menționat termenul „sacrificiu”, pentru că noi zburăm și în zile libere legale precum Paște, Crăciun, Revelion, weekend-uri, zile când ne dorim, de asemenea, să fim alături de familiile noastre. Noi avem constant zboruri dimineața cu decolare la ore precum 04:00 sau zboruri de noapte când decolăm la ore precum 18:00 și ne întoarcem după miezul nopții. De aceea trebuie să avem o bună organizarea a timpului de odihnă, pentru că viața noastră este un mic haos. Sau zile când lucrăm 12, 13 ore sau în cazul companiilor din Orientul Mijlociu, sunt zboruri directe și de 19 ore. Dar continuăm să alegem profesia aceasta pentru că oferă (dacă pot spune astfel) acțiune. Nu intervine monotonia.
– Care sunt paşii de urmat pentru a ajunge însoțitoare de zbor?
Fiecare companie aeriană are cerințele proprii pe care le impune candidaților, cerințe precum: înălțime minimă, abilități de înot, tatuaje, nivel de limba engleză, studii, vârstă. Dacă respecți cerințele impuse, te poți prezenta la interviurile susținute de companiile pentru care îți dorești să lucrezi. Interviurile sunt alcătuite din diverse probe: probă scrisă de limba engleză (chiar dacă interviurile se susțin în limba engleză), proba de role-play în care recrutorii sunt pasagerii revoltați, iar candidatul este însoțitorul de bord care trebuie să rezolve situația, proba de grup pentru a se observa calitățile de relaționare a candidatului și interviu final pentru a se cunoaște candidatul cât mai bine. În principiu acestea sunt probele adoptate de companiile aeriene. După recrutare, după trecerea cu brio a probelor, candidatul trebuie să treacă un set amănunțit de analize medicale. Apoi urmează trainingul de 6 săptămâni oferit de companie, training în care se învață toate procedurile și care la final se concluzionează prin examene teoretice și practice. Dacă se reușește totul cu succes, încep zborurile și implicit, aventura.
– Care sunt cele mai important atuuri pentru o viitoare însoţitoare de zbor?
Un însoțitor de bord trebuie să fie empatic, să înțeleagă nevoile pasagerului, să îl asculte și să ofere constant opțiuni de soluționare. Să fie vigilent și responsabil, pentru că oricând pot apărea semnale audio sau vizuale în cabină și care trebuie verificate de îndată. Să fie asertiv, pentru că noi organizăm cabina pentru o bună desfășurare a zborului și este important să fim ascultați. Să fie comunicativ, să își dorească să inițieze discuții pentru o bună conexiune cu colegii și pasagerii.
– Ce provocări are de înfruntat o însoţitoare de zbor la început de drum?
La început de drum, dar și pe parcurs, trebuie să dăm dovadă de maturitate. La început poate fi o provocare să învățăm sute de pagini ale manualului, să începem să ne setăm alarma la ora 02:00 și să petrecem ore întregi în picioare. Provocare poate fi și echipajul format din mai multe naționalități, pentru că fiecare persoană are propriul ton și adresare. Poate fi copleșitor să deții atât de multă responsabilitate, însă cu timpul totul devine natural.
– Există o limită de vârstă?
Majoritatea companiilor nu menționează o limită de vârstă, însă după vârsta de 35 de ani, mai ales dacă nu ai experiență anterioară în domeniu, este dificil să poți începe o carieră de însoțitor de bord.
