În atenția publică un loc important îl ocupă în ultima vreme problematica AURULUI românesc gestionat de B.N.R. și în mod deosebit „cazuistica” aurului nostru depus la BANCA ANGLIEI.
Rezerva de aur de la BANCA NAȚIONALĂ este „situată” în TEZAURUL NAȚIONAL, dar și în străinătate, DREPT care i s-a reautorizat și mai concret, prin LEGEA 312/2004 – art. 30. B.N.R. „dispune” de 103 tone aur al ROMÂNIEI, din care 61 de tone se află depuse la LONDRA, în BANCA ANGLIEI, motiv care „a încins” spiritele mai ales în lumea politică.
Întrebarea firească: DE CE?
Chestiunea depozitățeii aurului din diferite țări în străinătate este, de fapt, o „practică financiară” utilizată de majoritatea BĂNCILOR CENTRALE. Din EUROPA, de pildă, GERMANIA a depozitat o cantitate foarte mare din aurul său – se vehiculează un procent de 80%, adică 3.800 tone, în S.U.A și FRANȚA, din care și-a „repatriat” 50%.
POLONIA, ITALIA, BULGARIA, toate trei – la LONDRA, OLANDA etc…
ROMÂNIA postdecembristă a „transferat” cele 61 tone de aur național în perioada 1999-2002 către BANCA ANGLIEI, în mod temporar. În legătură cu acest transfer, B.N.R. precizează că a informat în timp util autoritățile noastre: PREȘEDINTELE, PARLAMENTUL, PRIM-MINISTRUL, MINISTERUL DE INTERNE etc… Aurul poate fi repratriat în orice moment. După anul 2002 a încetat orice transfer în afară.
De ce LONDRA?
S-a apreciat că BANCA ANGLIEI este una din cele mai serioase și sigure din lume, mai ales că și în perioada interbelică ROMÂNIA a depus o cantitate de 10 tone în BANCA ANGLIEI, pe lângă alte 25 tone în ELVEȚIA și 25 tone în U.R.S.S (cu o istorie foarte controversată)
După război, deși ANGLIA și ROMÂNIA „porniseră” ca inamici, LONDRA ne-a returnat aurul până la ultimul gram, fără nicio dificultate.
Periodic, în funcție de prețul aurului, se fac evaluări, fapt pentru care mereu la același nivel, chiar de la an la an evaluările sunt diferite. În plus, B.N.R. a vândut ARGINT și a cumpărat în schimb AUR, lucru care a dus la modificarea evaluării.
De ce și cum se justifică transferul de AUR la BANCA de la LONDRA?
1.) Ca o rezervă importantă disponibilă ce va fi necesar a fi utilizată în situații excepționale de criză extremă sau diverse evenimente ce pot provoca „DAUNE” naționale uriașe: lipsa de acces la finanțarea internațională, criza balanței de plăți, lipsa în rezerva de valută, creșterea exagerată a prețului aurului etc.
2.) Se pot valorifica oportunități în funcție de piața metalelor prețioase.
3.) În cazul nostru, BANCA ANGLIEI este considerată cel mai sigur centru financiar din LUME, care a procedat la „dețineri” de AUR încă de la înființare, în 1694, considerent pentru care BREXIT-ul nu-i va afecta acest statut.
4.) Contul în aur al B.N.R. la BANCA ANGLIEI permite ca LINGOURILE noastre să fie identificate imediat, pe baza a trei elemente: numărul barei, greutatea și finețea aurului.
5.) BANCA ANGLIEI în calitate de CUSTODE nu poate utiliza în niciun mod AURUL NOSTRU. Curios însă este faptul ca LONDRA să nu ne mai plătească DOBÂNDA, conform unei înțelegeri cu B.N.R. din 2006, chipurile din lipsă de tranzacții în timp ce alte țări precum POLONIA și BULGARIA încasează dobânzi consistente. Și asta, în condițiile în care ROMÂNIA plătește pentru depozitare o sumă de aproximativ 300.000 lei/anual.
6.) CONTUL ACTUAL al B.N.R. de la BANCA ANGLIEI a fost deschis înainte de 1990.
Inițiativa parlamentară actuală de a aduce aurul românesc înapoi, mai puțin 5%, trebuie atent „formulată”, căci acțiunea presupune cheltuieli foarte mari, la care se adaugă și un efort logistic impresionant.
Totodată, vânzarea de AUR se poate face NU în țară, ci doar prin centrul financiar mondial…
Profesor,
ION PĂTRAȘCU,
Slatina – Olt
