Mama mea a învățat materia RELIGIE pe când elevă la Liceul Elena Doamna din Suceava. Până să apar eu pe lume, lucrurile însă se schimbaseră mult. Totuși, am mai prins Școala duminicală pentru copii.
Elocvența literaturii religioase, care începuse să se dezvolte din secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, a devenit cu mult mai însemnată din punct de vedere literar începând cu DIDAHIILE lui Antim Ivireanul.
De neam georgian, din Ivir, el a căzut în robia turcilor pe când era copil. După ce a fost adus pe malurile Bosforului , a reușit să-și recapete libertatea.
Familia lui, DE NEAM BUN, l-a pregătit ca un bun desenator, caligraf, pictor și țesător de broderii, în sfârșit, tipograf.
Devenit călugăr sub numele de Antim (numele lui de mirean era Andrei), el a tipărit după 1690 (când a fost adus pe meleagurile noastre de către voievodul Constantin Brâncoveanu), un LITURGHIER GRECESC și arăbesc (1701), după care urmează multe alte cărți în Muntenia și Moldova. Părintele Antim Tipograful , devine egumen de Snagov (stareț), iar după alți 7 ani, episcop de Râmnic (1705). Cu toată activitatea sa laborioasă, Antim Ivireanu și-a făcut dușmani puternici.
Când reveni în scaunul domnesc Mavrocordat, în august 1746, în urma intrigilor, i-a luat lui Antim Ivireanu toate slujbele și a fost trimis sub pază turcească, pentru a fi închis pe muntele Sinai. Pe drum însă, paznicii l-au ucis și i-au aruncat trupul într-un râu (Tundja).
Antim Ivireanu a fost un foarte bun cunoscător al limbii române (vezi CAZANIILE lui) și un mare orator.
MARGARETA SAIMAC
26.09.2023
