Sunt foarte mulți cei care vor să știe, să afle, să-și clarifice problemele pe care și le pun în legătură cu istoria cea mai recentă a lumii și îndeosebi cu cele ce privesc politica din secolul al XX-lea și începutul secolului XXI.
După primul război mondial și după încheierea păcii, se încercase condamnarea câtorva vinovați de declanșarea marii conflagrații, dar judecata nu s-a desfășurat și ei n-au ispășit nicio pedeapsă.
Tocmai acest lucru a generat imediat, deși rănile războiului erau „proaspete”, o politică ce a generat peste două decenii acel fenomen paroxistic, fără precedent în istoria umanității, al II-lea Război Mondial. Îndrăznesc să spun că „politica murdară” a acelui timp, dirijată de lideri pretins democratici, „neputincioși”, a făcut posibilă ascensiunea fascismului italo-german-nipon, obtuzitatea puterii lipsite de glorie oriunde s-ar manifesta ea, aplicarea în relațiile internaționale a dreptului forței în locul forței dreptului, genocidul la scară mondială, agresiunea gangsterească, înșelarea, dezamăgirea și mai ales suferințele uriașe ale popoarelor.
Acel gen de politici a făcut ca prima jumătate a secolului XX să fie cum spunea acuzatorul american principal Robert H. Jacson la NÜRNBERG: „cei 40 de ani care s-au scurs din acel secol XX al nostru vor intra fără îndoială în istorie ca cei mai sângeroși ai tuturor timpurilor”.
Din nefericire, și în ROMÂNIA acelui timp politica celor de sus, parcă uitând de MAREA UNIRE, a lovit năpraznic națiunea, căci a generat provocări și violențe cumplite de la asasinate până la sfârtecarea țării.
Și totuși, politicile dezastrului ce au culminat cu ororile războiului au permis să se tragă ÎNVĂȚĂMINTE ce au generat o altfel de politică în a II-a jumătate a secolului XX, care pornea de la un nou concept ce punea în centru apărarea drepturilor omului centrat pe noul organism internațional – O.N.U.
Omenirea „a produs” lideri, oameni politici mari, bărbați de stat care deși aparțineau la două sisteme diferite au desfășurat politici al căror punct de plecare a fost eliminarea cauzelor ce generaseră „procedeele barbare” de distrugere a democrației și civilizației, pentru a împiedica o eventuală repetare a lor. Au reușit astfel să tempereze treptat până la diminuarea „nepericuloasă” a războiului rece și menținerea păcii pe toate meridianele, chiar dacă au existat uneori sincope și „scăpări”. Pe ansamblu a doua jumătate a secolului XX a fost o epocă de prosperitate și ascensiune, chiar dacă, de pildă, planul MARSHALL sau politica URSS și SUA au avut deseori multe „dedesupturi”.
Asta era politica atunci când mileniul III se pregătea să intre în scenă, iar omenirea când „împușca” anul 2000 spera că politica viitorului va valorifica posibilitățile existente în interesul ei. Numai că, la începutul secolului XXI, politica a schimbat macazul, trecând de la democrație la post-democrație, adică la un fel de abstinență de la democrație, care promovează cu sârg câteva „lucruri”:
– drepturi nerespectate de stat sau de depozitarii unei autorități;
– alegeri al căror final duce la rezultate nereprezentative în mod practic, pentru popor;
– partidele politice nu mai au relevanță, devin desuete din cauza unor lideri slabi și subiectivi.
Ca urmare, în numeroase zone ale lumii, politica a „atins” cel mai coborât nivel, conducând la ceea ce putem numi: mizeria a pătruns în politică, fenomen ce se „afirmă” cu putere și în ROMÂNIA prin următoarele:
1. Politica românească este „primitivă” și constă în „VORBĂRIE”, încurcată în tot felul de vorbe pe care le încurcă cu fapte, idei confundate cu cuvinte, sau efecte încurcate cu cauze. Așa am ajuns ca în locul unor guverne competente să avem tot timpul guverne docile unor interese „nesănătoase” de grup, încât România a fost așezată la coada EUROPEI și este țintuită acolo. 2. În locul unor politici de a iniția și realiza dezvoltări, ai noștri s-au „lansat” în problematica justiției, dar nu în interesul societății, astfel că aceasta scârțâie din toate încheieturile, fapt ce a permis „elaborarea” de legi prost întocmite, magistrați care execută ordine, proceduri abuzive, șefi numiți fără competență și după bunul plac etc. 3. A devenit o obișnuință a celor „care pot” să deturneze atenția spre chestiuni neimportante, antrenând forțe obscure care să ascundă adevărul și promovând în funcție tot felul de „aventurieri” care n-au nicio treabă cu „lucrul bine făcut”. 4. Anulând meritocrația și competiția adevărată, pe care le-au înlocuit cu mediocritatea, politica românească a destabilizat democrația, rezultând o Românie ce surprinde mereu prin „NEFĂCUTE”. Ca urmare, în toți acești ani, în politica internă nu s-a făcut mai nimic, ba dimpotrivă, asistăm la o continuă degradare a instituțiilor publice.
5. MIZERIA POLITICII a promovat efecte dintre cele mai „tâmpe”:
a). Într-o armată „desființată” avem cei mai mulți generali;
b). La o populație în scădere avem cele mai numeroase servicii secrete;
c). Ne situăm pe locul doi cu cea mai mare „migrare” din ultima mie de ani, din EUROPA (după Siria din Orientul Mijlociu);
d). Avem cel mai mare abandon școlar din EUROPA. 6. Printr-o politică de remunerație, cea mai disproporționată din EUROPA, continuă să se plătească salarii și pensii pentru lipsă de performanță, lipsa de inițiativă, în timp ce 50% dintre români se zbat într-o sărăcie lucie. 7. Politica, pentru cei care intră în EA, are ca scop principal ocuparea de funcții, fapt care a umplut administrația cu inși fără idei și fără valoare, fără cea mai elementară pricepere de a servi interesul celor mulți. 8. Politicienii se zbat să „acapareze” justiția pentru a-și distruge adversarii pe de o parte, iar pe de alta să-și „acopere” ticăloșiile; Vă amintiți de scandalul cătușelor, deși nu se încălca legea, de cei care le „aplicau”. 9. În politica externă, politicienii practică excursii și ceremonii sterpe, fac reflecții banale pentru că fără idei, fără inițiative, nu sunt capabili să „croiască” o poziționare profitabilă a țării., gen cea din America de Sud. 10. ROMÂNIA a ajuns să se chinuiască în „chingile” unor „secături” care au „secătuit-o” de energia sa considerabilă, încât prestigiul ei „în afară” se deteriorează iremediabil.
Așadar, atenție măcar de acum încolo!
DAR, DAR, sper că va veni o vreme când pentru echilibrarea țării și pentru adevărata PACE SOCIALĂ se vor ivi POLITICIENI ONEȘTI care nu vor mai practica „HOȚIA”!
Profesor, ION PĂTRAȘCU
Slatina, Olt
P.S. Acest articol, chiar pus în oglindă, nu este o rețetă ci este confesiunea mea, căci „am învățat” „văzând” multe…
