Deşi nu îmi stă în fire să renunţ, COVID-19, prin măsurile care l-au însoţit în Europa, m-a împiedicat în acest an, 2020, să „refac” un traseu de acum un deceniu – 2010 – cu destinaţia BENELUX şi FRANŢA, cu „punct terminus” faimosul Versailles.
Ca urmare, am început o minunată „aventură” românească „îmbarcându-mă” în autoturism cu destinaţia de început VERSAILLES – ROMÂNESC, pentru că există aşa ceva la noi, în TRANSILVANIA – în localitatea BONŢIDA – Cluj – locaţie CASTELUL BANFFY.
„LOCAŢIA”, construită, dar apoi amenjată după modelul francez, te impresionează prin multe asemănări cu „ORIGINALUL” lui LUDOVIC al XIII-lea şi, mai ales, LUDOVIC al XIV-lea, care i-a dat strălucire.
Castelul BANFFY este cel mai spectaculos ansamblu castelar construit în secolele 14-15, trecând prin diverse transformări de-a lungul timpului, supranumit „VERSAILLES al TRANSILVANIEI”. Va fi „modernizat” în 1540, de baronul BANFFY, în stil renascentist şi baroc, şi înconjurat apoi de un sistem de fortificaţii. În timp, clădirea „a primit” multe construcţii utilitare, iar curios o „grădină” înconjurătoare a fost sistematizată în stil parizian.
Familia BANFFY a devenit proprietarul domeniului de la BONŢIDA în secolul al 14-lea, primindu-l ca donaţie. Accesul în castel Se făcea printr-un turn de intrare cu şapte etaje.
În epoca sa de glorie, castelul a fost considerat VERSAILLES-ul TRANSILVANIEI. Clădirea, întărită cu patru bastioane de colţ, în perioada renascentistă, a fost înconjurată cu un „parc francez”, transformat ulterior în parc romantic şi de Curtea de ONOARE, unde s-au amenajat grajdurile pentru cai şi menajul. Lângă castel s-a construit şi o moară.
Curtea de ONOARE, construită în stil baroc, seamănă „LEIT” cu CEA(CURTEA) IMPERIALĂ din Viena.
În grajduri au fost adăpostiţi în timp 32 de cai. Printre „MARII VIZITATORI” ai castelului a fost şi împărăteasa MARIA TEREZA, care i-a adus baronului drept DAR un cal minunat, pe nume HANNIBAL, căuia i s-a ridicat o statuie lângă fântâna arteziană din grajd.
În clădirea principală erau amenajate biblioteca şi colecţia de cărţi valoroase, dormitoare, sufrageria, dar şi renumitele saloane: SALONUL ALBASTRU, SALONUL GALBEN ŞI SALONUL MARIA TEREZA (împărăteasa).
În prezent, locaţia este în curs de restaurare, prin Fundaţia TRANSILVANIATRUST pe o perioadîă de 10 ani.
Despre CASTELUL BANFFY s-a scris în mai multe opere, între care „străluceşte” cea a marelui călător britanic, PATRICK LEISH FARMOSK, care a şi poposit la castel, descriindu-l savuros în cartea sa BETWEEN THE VOODS and the WATER.
În incinta castelului este o cafenea ART CAFE şi un LAPIDARIU, iar parcul şi lacul sunt locuri ideale pentru picnic şi activităţi în aer liber.
MERITĂ SĂ FIE VIZITAT!
De aici – pe E58 – ce leagă MARAMUREŞUL de BUCOVINA pe care am condus de nenumărate orim dar niciodată nu m-am săturat de priveliştea absolut spectaculoasă, mi-am continuat călătoria către destinaţii captivante, cm ar fi complexul monumental „MIHAI VITEAZUL” – TURDA.
Între acestea, însă, cea Cu adevărat „sălbatică” este staţiunea COLIBIŢA.
Este o aşezare pe VALEA BISTRIŢEI, între Munţii BÂRGĂU şi Munţii CĂLIMANI, pe malul lacului COLIBIŢA. Denumită „MAREA DE LA MUNTE”, este zona cu cel mai pur AER din ţară, aşezată în jurul unui lac aflat la o altitudine de 900 metri.
Iniţial, locaţia se afla pe locul în care este lacul. În 1979, satul a fost strămutat pe dealurile din apropiere pentru a se amenaja în vale lacul de acumulare. Rezervaţia din jur – TĂUL ZĂRILOR – Este un tărâm fermecat, o poeniţă la care ajungi trecând prin păduri dese cu râuri repezi cascade.
Lacul, cu o suprafaţă de 270 ha, lungimea de 13 km, parcurs cu hidrobicicleta, se află într-un loc de poveste şi permite să se poate practica rafting şi caiac tot timpul anului.
Localnicii îl numesc „RAIUL de la COLIBIŢA, locul unde marea s-a mutat la munte” şi lacul de basm din inima TRANSILVANIEI, deşi barajul este o creaţie uimitoar a oamenilor, socotit PARADISUL de pe TERRA, în cadrul natural de acolo, construcţie din 1977-1980, cu scop hidroenergetic, pe cursul râului BISTRIŢA-BÂRGĂULUI.
FASCINANT!
Am părăsit TAŢIUNEA FERMECATĂ”, lăsând în urmă încă o etapă de basm a călătoriei care avea să fie ultima a acestui sejur.
Prof. ION PĂTRAŞCU
SLATINA-OLT
