Aleg ca în predica mea de Crăciun să stau cu spatele la dumneavoastră cei prezenți! Vă place? Deja ați început să murmurați… nu este convenabil, nu?!
Mă simt obligat ca în mesajul meu de Crăciun să vă îndemn chiar de la începutul cuvântului meu să fiți diferiți anul acesta! Să fiți chiar ciudați pentru ceilalți și să Îl fixați pe Hristos centrul acestor zile de sărbătoare și nu altceva!
Sunt direct și nu mă mai ascund printre cuvinte pentru că am fost” lovit” de o imagine profund supărătoare pe care am văzut-o în Târgul de Crăciun din București și după câteva zile de documentare am înțeles că ea este valabilă în mai toate orașele.
O scenă plină de lumină pe care urcă diferiți oameni” importanți” pentru noi care, culmea, cântă colinde, căsuțe de unde poți cumpăra de la săpunuri de lavandă, până la obiecte din sticlă și bineînțeles alte căsuțe unde poți cumpăra mâncare și vin fiert (ce contează că suntem în post), în timp ce te distrezi cu cei alături de care mergi acolo.
Pentru că centrul acestor Târguri este scena și omul, indiferent care este el, iar tu vrei să te uiți cu paharul de vin fiert în mână acolo, fizic ești obligat să stai cu spatele la Hristos, adică la scena aceea a Nașterii, amenajată într-un colț sau o laterală și băgată în seamă de prea puțini.
Poate că trec ceva oameni pe lângă ea până nu începe spectacolul, dar odată pornită” starea de bine” a omului prezent și puținii care erau cu fața la Hristos cel născut se vor întoarce cu spatele la El și cu fața la scenă pentru a aplauda, a mai sorbi din pahar și a trage dintr-o țigară.
Cum reușim noi să Îl scoatem pe Hristos din Crăciun și să stăm cu spatele la El? Simplu! Găsindu-ne alte priorități! Toată lumea și-a făcut curățenie în case că vine Crăciunul și extrem de puțini dintre dumneavoastră v-ați făcut curat în suflete că se naște Hristos!
Nu, nu s-a născut acum 2000 de ani! Se naște și anul acesta! Dumnezeu nu i-a mântuit doar pe cei de atunci, ci o face și astăzi pentru cei care nu stau cu spatele la El.
Tot o peșteră caută Fecioara Maria cu Iosif și astăzi pentru că în casele pline de oaspeți care mănâncă și se distrează nu au loc!
Cât o să putem mânca? Sau cât o să putem bea? Oare ce este mai important pentru noi astăzi? Că se naște Hristos sau că vin sărbătorile? Am un gust amar când văd că centrul sărbătorilor noastre care este Dumnezeu este înlocuit de la an la an. Unde mai este starea de rugăciune? Unde mai este bucuria simțită de binecuvântarea lui Dumnezeu atunci când” unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu”?
Haideți să fim noi ciudații de anul acesta! Eu voi purta cu demnitate această titulatură dacă cineva mi – o pune! Haideți să stăm noi cu spatele la tot ce este în afara Nașterii lui Hristos!
Haideți noi, ciudații prezenți în Biserică în ziua de Crăciun să vedem dincolo de cele 150 de sarmale, de cei 20 de cozonaci, de cele 30 de sticle de băuturi alese și de porcul pregătit în sute de feluri.
Haideți dragii mei… să fim altfel față de cei care stau cu spatele la Dumnezeu! Amin!
