Dragii mei,
Dacă ieri am avut Duminica izgonirii lui Adam din Rai, nu văd de ce astăzi nu am avea „Lunea datului afară!”.
Țin minte că anul trecut v-am întrebat dacă vă simțiți cumva izgoniți asemenea lui Adam, dar, spre dezamăgirea mea puțini s-au regăsit printre rânduri.
Astăzi vă întreb dacă vă simțiți dați cumva afară?
Nu dintr-un birou, relație, grup social sau mai știu eu de unde. Nu! Vă simțiți dați afară de la Dumnezeu? Dacă nu vă simțiți dați afară atunci garantat veți rata și Învierea acesta!
Intrarea în Post pentru toți trebuie să fie o conștientizare a faptului că noi singuri, prin fapte, gânduri, dorințe ne-am dat singuri afară de pe drumul lui Dumnezeu.
Postul este mijlocul prin care ne repunem pe acest drum și vrem să ajungem, cu „încăpățânare” bună la Înviere. Vrem să avem ușa mereu deschisă și să nu fim lăsați pe afară în timp ce ușile se închid.
A fi botezat nu înseamnă că ești obligatoriu pe drumul spre Dumnezeu! A avea un „carnet de membru” într-o Biserică, surpriză, nu îți garantează mântuirea! Avem printre noi oameni care stau la slujbă și nu mai sunt de mult pe drumul spre Dumnezeu! Avem oameni care se roagă și rugăciunea lor nu mai este auzită de Dumnezeu! Este ușor să rostești rugăciuni și este cu totul altceva să te rogi…
Este momentul să nu ne mai „aranjăm” păcatele! Să nu le mai îmbrăcăm sub diferite forme, să nu ne mai găsim scuze puerile pentru balta proprie de păcate unde ne complacem a ne scălda zilnic.
Postul este un mod de viață care te pregătește spre viața veșnică. Vrei ca viața ta să se termine cu o cruce la cap și niște flori pe tine? Atunci continuă să mergi pe lângă drum și nu te simți dat afară de pe drumul lui Dumnezeu!
Vrei ca viața ta să continue și dincolo de mormânt și să fie veșnică in Împărăția lui Dumnezeu atunci trezește-te, omule, că nu totul ți se cuvine! Nu ești tu, cel care mă asculți acum sau citești, buricul pământului ca Dumnezeu să te primească când ai tu chef!
Dragii mei,
Haideți să nu ne mai folosim de Dumnezeu doar pentru a ne motiva neputințele noastre!
Haideți să conștientizăm că suntem atât de departe unii dintre noi de drumul lui Dumnezeu că nici nu îl vedem, dar să mai mergem pe el. Haideți să înțelegem că astăzi suntem dați afară din Împărăția lui Dumnezeu și că avem două variante: fie cerem iertare și conștientizăm unde ne aflăm și că ceasul se apropie, fie rămânem în mocirla noastră, nepăsători și ajungem să „ratăm” și anul acesta ocazia de a învia împreună cu Mântuitorul Hristos.
„Vremea este a pocăinței , iar eu vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca un îndurat , dă-mi iertare de greșeală.
Să nu mă urăști, Mântuitorule, să nu mă lepezi de la Fața Ta; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului și, ca un milostiv, dă-mi iertare de greșeală.
Greșelile mele cele de voie și cele fără de voie, Mântuitorule, cele vădite și cele ascunse, cele știute și cele neștiute, toate iertându-le, ca un Dumnezeu, milostivește-Te și mă mântuiește.”
Cât te profunde sunt textele din slujbele acestei săptămâni și, după ce vă las să le recitiți, vă întreb retoric, VĂ SIMȚIȚI DAȚI AFARĂ?!
Asist. Univ. Drd. Teolog Alin Bolboașă Șofaru
