București,
18 ianuarie 2018
Cred că putem trece peste poveștile cu zâne, zmei, domnițe, vrăjitori, în care oricum nu mai crezi.
Curajul de care dai dovadă în fiecare zi te face pur și simplu să răzbești și să ajungi acolo unde ești acum, sau cel puțin unde te vedem noi, cei care suntem pe lângă tine.
Stau și mă întreb cât vei mai putea să o duci așa?!
M-am întristat să aud că zilele acestea ai un mare necaz, dar te încredințez nu neapărat că rugăciunea mea către Ceruri te poate ajuta, ci pur și simplu că binele făcut de tine nu rămâne nerăsplatit!
Ți-am tot spus să zâmbești în fiecare zi și ai momente când lași garda jos și ți se vede sufletul prea mult . Oamenii de astăzi nu știu să prețuiască acest dar de la Dumnezeu și când și l-au devorat pe al lor, caută dintr-o foame nesăturată să consume cu problemele, grijile și ”imediat -urile” lor și alte suflete! Omul de astăzi este egoist și rău! A uitat că prin iubire, indiferent de formele ei, câștigi lumea. Iubirea aceea care merge până la jertfa supremă o vedem la Dumnezeu care pentru dragostea purtată lumii, întoarsă cu spatele la Creatorul ei, trimite pe Unicul Său Fiu, ca Acesta să se jertfească și să moară pentru noi!
Tu ai capacitatea acestui sacrificiu, o văd zilnic, dar mă întreb, dragă M, omul de astăzi merită? Cel care doar cere și nu oferă nimic? Cel care uită de unde primește binele? Cel care se dă lovit când ai nevoie și consideră că i se cuvine ceea ce faci pentru el?
Eu știu că Dumnezeu trimite oamenii pe pământ cu un scop … al tău este acela de a face bine, ooo și cât bine faci în fiecare zi!
Am văzut în ziua aceea (știe Dumnezeu care) că totuși mai există astfel de oameni. I-am văzut pe lângă tine, zâmbind, sunându-te, și mai ales bucurându-te că ești acolo, în mijlocul lor. Dar am observat altceva! Deși pentru ei părea că tu ești în centru, de fapt ei se aflau cei așezați central și locul din margine ți-l păstrai cu atâta demnitate.
Înțelegi de ce tot spun că nu este un păcat dacă îți faci timp și pentru tine?! Să te bucuri că este primăvară afară, să îi faci pe înfometații de suflete să înțeleagă inutilitatea de a alerga o viață după lucruri efemere că oricum la Dreptul Judecător ajungi cu mâinile goale, fără grade și funcții. Ajungi cu binele după tine și cam atât. Dacă l-ai făcut atunci ești ”om greu”, cum frumos spune bunicul meu.
Știu că ai înțeles printre rânduri ce am scris și mă bucur de acest aspect iar astăzi, fiind o zi ”specială”, ca oricare alta de altfel, am ales să îți dau scrisoarea. Nu pentru că nu am mai vorbit atât de des ca până acum, ci pur si simplu pentru că astăzi este o nouă zi!
Să zâmbești, să te bucuri, să continui să crezi și să faci mereu binele!
Cu aleasă prețuire
și cordialitate,
Alin Bolboaşă Şofaru
