În județul în care există revoluționari, dar n-a avut loc revoluție, unde umbra îndoielii persistă temeinic, puțini sunt cei capabili să rupă linia frontului și să spună: „Eu!”. Unul dintre aceștia este Constantin Soare, un oltean supravegheat aproape o viață de serviciile de securitate, dacă nu o fi atent urmărit și astăzi, participant la ceea ce a fost revolta minerilor de la Motru. Atunci, acolo, în 1981, o mână de mineri au refuzat să intre la lucru, și au strigat neputința și ceea ce toată lumea voia să audă: „Vrem pâine!”, „Jos Ceaușescu!”
De la statul represiv din acele vremuri, Soare s-a ales cu amprenta vremii: cătușe, lanțuri, bătăi greu de imaginat, ani de temniță. Despre răscoala sau revoluția de la Motru se vorbește astăzi din ce în ce mai puțin. Izvoarele istorice lipsesc ori sunt deformate de cronicile timpului, deși mișcarea de rezistență de la Motru e precursoare a ceea ce a fost peste câțiva ani la Brașov și puțin mai târziu la București și-n toată țara…
La Motru, de ce a fost în 1981, oamenii își amintesc cu respect, chiar dacă au trecut atâția ani. Unul dintre beneficiarii respectului este și olteanul din județul cu revoluționarii fără revoluție: CONSTANTIN SOARE. Din partea autorităților din Motru, acesta a primit, recent, o diplomă de excelență, cu ocazia împlinirii a 37 de ani de la revolta minerilor din 19 octombrie 1981.
La Motru, de ce a fost în 1981, oamenii își amintesc cu respect, chiar dacă au trecut atâția ani. Unul dintre beneficiarii respectului este și olteanul din județul cu revoluționarii fără revoluție: CONSTANTIN SOARE. Din partea autorităților din Motru, acesta a primit, recent, o diplomă de excelență, cu ocazia împlinirii a 37 de ani de la revolta minerilor din 19 octombrie 1981.