Asaltat de avalanșa livrescă în plan local, nu întotdeauna justificată sub raport valoric și tematic, am constatat că am trecut cu vederea unele titluri interesante. Noroc cu unele cunoștințe sau prieteni care, pasionați de faptul cultural alutan cotidian, îmi mai semnalează, din când în când, „boabe de rouă” intelectuală în spațiul editorial slătinean.
Așa făcea cu ceva timp în urmă și distinsul doctor Petru Grigore, care, subliniindu-mi câteva valențe ale picturii slătinene contemporane în context național, mi-a vorbit despre și apoi mi-a și dăruit volumașul „GÂNDURI DESPRE SPIRU VERGULESCU”, Editura Alutus, 56 de pagini, ediție coordonată de doctor în istorie Aurelia Grosu, cu spijinul directorului Muzeului Județean de Istorie și Artă Olt, domnul Laurențiu Guțică Florescu.
Sunt reuniți între (pe) copertele acestui volum-document 22 de autori cu vârste, profesii, preocupări și hobby-uri diferite, unii dintre ei, din păcate, dispăruți între timp dintre noi, toți având ca trăsătură de unire iubirea și respectul pentru Omul și Artistul SPIRU VERGULESCU.
O parte dintre cei care scriu, se pare, cei mai apropiați, unii chiar intimi, încearcă să descifreze și miracolul divin numit cuplul GUNKA – SPIRU VERGULESCU, exemple de dăruire și respect între doi oameni dincolo de destin.
Ni se dezvăluie astfel, din perspective diferite, un Spiru Vergulescu „genius loci” sub raport profesional: pictor de forță, nu doar al spațiului citadin, cum am fi tentați să credem la prima vedere, novator în planul cromaticii – marca Vergulescu de alb și verde, grafician îndrăgostit până la pierderea identității, de Eminescu și Minulescu, dar și un geniu (straniu paradox!) de zi cu zi, pentru care fiecare clipă trăită era un adevărat spectacol viu, pus sub semnul unicității și originalității, de la modul în care se îmbrăca, cum gătea, cum își primea oaspeții, cum gesticula, cum zâmbea ș.a.m.d.
Pentru toți acești oameni, în scrisul lor, regretatul Spiru Vergulescu apare ca un soare de la care pleacă și către care converg fiecare dintre frumoasele ziceri, toate subsumate ( mi se pare) celei a domnului Petre Moțiu: „…Viața lui Spiru Vergulescu este dominată de patru mari pasiuni: Gunka, pictura, Slatina și Eminescu”.
Dacă media de toate felurile sunt dominate astăzi de pseudo și anti modele, dintre cele mai discutabile, Spiru și Gunka Vergulescu pot fi caracterizați drept familia la absolut și prezentați ca atare…
