Acasă Cultură IERUȘALEMUL „ÎN FIERBERE”

IERUȘALEMUL „ÎN FIERBERE”

119

      ISTORIA demonstrează că marile puteri, în timp de „PACE” sprijină regimurile din diferite țări pentru a-și impune interesele politice și economice provocând, adesea, uimitoare răsturnări de situație…

Zilele acestea, în ORIENTUL MIJLOCIU se „agită” spiritele și „tinde” să ajungă din nou în impas, căci pare a se „actualiza” CRIZA din ORAȘUL SFÂNT asupra căruia „planează”, mai mult ca oricând, două întrebări:
1. Care mai este statusul IERUSALIMULUI în contextul în care au început legăturile sale cu ISRAELUL, acum când se apropie „NAȘTEREA DOMNULUI”?
2. Ce politică va adopta S.U.A, după declarația lui DONALD TRUMP(?), conform căreia: „am decis că a venit momentul să recunosc IERUSALIMUL ca fiind capitala ISRAELULUI”, ca o nouă abordare pentru conflictul palestiniano-israelian, generând, după cum se vede în ultima vreme, o înăsprire a „zbuciumului” celui mai zbuciumat ORAȘ (SFÂNT), din istoria sa milenară.
Punând, parcă, „gaz pe foc”, un demnitar israelian, ZEEV ELKIN a sugerat că, de fapt, TRUMP, nefolosind termenul de „capitală indivizibilă și eternă”, n-a exclus faptul că partea de Est a IERUSALIMULUI poate deveni capitala unui viitor stat palestinian.
În plus, colac peste pupăză, la rândul său, liderul turc a îndemnat palestinienii să lupte pentru înlăturarea „ocupației israeliene” din IERUSALIMUL DE EST, „ca susținere a TURCIEI musulmane pentru frații noștri de acolo”, insistând că ORAȘUL SFÂNT „găzduiește” cele trei religii: iudaism, creștinism și mahomedanism. DAR, IERUSALIMUL este o „unică situație” cu o extraordinară istorie ce a presupus un „CURAJ MORAL” unic…
Cândva, prin secolul XX înainte de Hristos, conducătorul unui mic trib de păstori semiți, EVER (de la el și numele de evrei), păstrat de „MEMORIA ISTORIEI” a fi stră-stră-nepotul, de a 20-a generație a lui ADAM și stră-nepotul, de a 10-a generație al lui NOE, a părăsit, cu tribul său, țara UR, alungați de regele de aici. Sub nepotul său AVRAM – cel care va fi ALESUL – AVRAAM, au ajuns în CANAANUL înfloritor. După el, care a trăit 175 de ani, niște urmași ai săi ISAC și IACOV pleacă cu evreii în EGIPT, căci în CANAAN „se instalaseră” sărăcia și lupte sângeroase. Au rămas aici 500 de ani, unde au trăit în prietenie cu HICSOȘII de pe valea NILULUI, până când aceștia au fost alungați de faraon.
Situația evreilor devine imposibilă, mai ales în vremea faraonului RAMSES al II-lea, dar au fost scăpați de această „pacoste” de tânărul evreu – MOISE. Timp de 40 de ani rătăcesc prin DEȘERT, dar, în cele din urmă, ajung în CANAAN, fără MOISE care murise și conduși de IOȘUA îi înving pe FILISTENI și HITIȚI. Aici, în văi, în număr de 12 triburi, ale lui ISRAEL, câteva sute de mii, EVREII constriesc CETĂȚI, între care cea mai importantă se va numi IERUSALIMUL (CASA PĂCII).

Sub regii SAMUEL și SAUL și DAVID, EVREII își înfrâng dușmanii pentru ca regele SOLOMON, urcat pe tron la 972 î.e.n., să-și „înflorească” economia și să construiască TEMPLUL DIN IERUSALIM în jurul căruia se „clădește” religia evreiască.
Numai că, la anul 586 î.e.n., NABUCODONOSOR al II-lea de BABILON, ocupa și distrugea TEMPLUL, luându-i în robie pe evrei, dar la 519 î.e.n., CYRUS CEL MARE – regele persan, după ce cucerește BABILONUL, le-a permis evreilor să revină în CANAAN și construiesc al II-lea TEMPLU la IERUSALIM, care și-a recăpătat înflorirea.
Aceasta a continuat și după ce s-au predat, la 332 î.e.n., lui ALEXANDRU MACEDON, ce i-a oferit protecția. La 167 î.e.n., evreii l-au înfrânt pe „ocupantul” ANTIOH al IV-lea și și-au refăcut IUDEEA cu capitala la IERUSALIM.
Sub, IROD CEL MARE, IERUSALIMUL înflorește, iar TEMPLUL este RENOVAT, devenind tot mai IMPUNĂTOR. CELEBRITATEA și SFINȚENIA sa începe în aceste vremuri (deși încă din 63 î.e.n. „căzuse” sub legiunile romane ale lui POMPEI), căci vine „MÂNTUITORUL” cu puterile divine, încă de la prezența sa – la 12 ani, în TEMPLU, pentru ca apoi, mai târziu, să fie CRUCIFICAT pe DEALUL GOLGOTA – dealul din apropierea orașului.
Poate ca o pedeapsă, mai târziu, la anul 70, romanii lui TITUS distrug TEMPLUL și rad din temelii IERUSALIMUL, iar apoi, la 132, HADRIAN ridică pe ruinele IERUSALIMULUI, AELIA CAPITOLINA pentru ca ORAȘUL SFÂNT, o mie de ani, să nu mai fie capitala unui stat. Cucerit de CRUCIAȚI – 1099-1187 – ca regat cruciat al IERUSALIMULUI, va fi apoi recucerit de musulmani și va redeveni CAPITALĂ pentru încă o mie de ani.
Tragedia actuală începe în 1917 prin păcatul originar britanic ce a declanșat conflictul israelioano-palestinian ce durează și azi, mai ales după 1948 – 14 mai – când, cu ajutorul marilor puteri care neglijează propunerea a șapte țări pentru un stat evreu și un stat palestinian, Ben Gurion proclamă (după 1878 de ani de absență) statul ISRAEL, fără ca cineva mare să vrea și un stat palestinian. IERUSALIMUL de VEST devine capitala statului ISRAEL, în timp ce ESTUL revine IORDANIEI.
În 1964, cu aprobarea Iordaniei, în Est a fost fondat O.E.P-ul a arabilor palestinieni, dar după războiul de șase zile din 1967, ISRAELUL ocupă și Estul. În 1981, KNESSETUL proclamă IERUSALIMUL drept capitala statului ISRAEL, aici stabilindu-și sediile: PREȘEDINTELE, GUVERNUL, KNESSETUL, CURTEA SUPREMĂ, RABINATUL, mai puțin ambasadele străine care s-au așezat la TEL-AVIV.
Asta ar fi, pe scurt, istoria ORAȘULUI SFÂNT, dar în care în loc să existe PACE, LINIȘTE și CREDINȚĂ, „flăcările” stau să izbucnească făcând prăpăd printre oameni care, TOȚI au dreptul la VIAȚĂ.
Expunerea acestor lucruri ar trebui să dea de gândit guvernelor multor „puteri” pentru a înceta să potențeze conflictele din regiune pentru proprii scopuri geopolitice, acordând mai bine dreptul și posibilitatea tuturor comunităților de aici să trăiască liber și democratic, după propria lor voință, întâmpinând cu sfințenie CRĂCIUNUL, pe măsura gloriei istorice a ORAȘULUI SFÂNT.

Profesor,
ION PĂTRAȘCU
Slatina, Olt

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.