Urmărind „ACTUALITATEA” lumii de azi, predominant capitalistă, trebuie recunoscut faptul că SUFERINȚA POPOARELOR, în timp de pace, este provocată de multiple „FENOMENE” între care: rata mare de sinucideri, consumul de droguri, prostituția, molestarea copiilor, violurile, crimele, terorismul etc. constituie adevărate cancere fatale.
Între acestea, însă, cel mai cumplit flagel „contemporan” este CORUPȚIA care „s-a impus” ca o adevărată „INSTITUȚIE funcțională de facto” pe toate meridianele lumii. Apropo de actualitatea capitalist-democratică, vrând-nevrând, trebuie acceptat faptul că în fosta societate – cu regim autoritar – putem vorbi doar de MICA CORUPȚIE în care se „angajau” limitat în timp și spațiu unii funcționărași din diferite sectoare.
AZI, avem însă de-a face, mai la „tot pasul” cu MAREA CORUPȚIE care și-a diversificat formele de manifestare, TOATE, lovind năprasnic în popoare, în omul de rând. Astfel, mai ales la acest început de mileniu, asemenea forme „s-au îmbogățit” permanent, punând în aplicare cele mai brutale, cele mai egoiste și cele mai de proporții furturi de resurse din istorie..
Și, ca un sistem, acestea se perfecționează și mai și, pe măsură ce în CORUPȚIE se „implică” niveluri mari cu funcționari ÎNALȚI, DEMNITARI care afectează dezastruos societatea umană, statul de drept și toate structurile statale.
Nu greșim dacă constatăm că AZI, CORUPȚIA este endemică și are conținut și caracter de REGULĂ și nu de excepție…
– De pildă, dacă MITA – veche – era cea mai simplă formă, căci favoriza în principal un individ sau un mic grup, AZI situațiile consemnate și cunoscute prin mass-media demonstrează că MITA – actuală – utilizează de la sume uriașe de bani, „cadouri” extrem de scumpe, până la excursii și „DISTRACȚII” COSTISITOARE, favoruri sexuale etc pentru a „ACOPERI” fapte degradante, de la furturi „incomensurabile” până la acte samavolnice.
– ÎNȘELĂCIUNILE, DELAPIDĂRILE, FURTURILE DIRECTE – prin scandaluri de CORUPȚIE, zguduie toată lumea capitalistă cu implicarea unor „renumite” firme, societăți, corporații, dar și DEMNITARI de prim rang, fie că vorbim de conducători de guverne sau PREȘEDINȚI de țară, ca să nu mai amintim de mulțimea de „funcționari” care „gestionează” fonduri publice uriașe, ca de pildă cele europeme.
– ȘANTAJUL și AMENINȚĂRILE – au devenit practici curente în CORUPȚIE, fie că privesc divulgarea și demascarea de diverse acte reprobabile, fie că ascund „SECRETE” utilizând din plin mai ales mass-media.
– TRAFICUL DE INFLUENȚĂ ȘI CLIENTELISMUL – sunt la ordinea zilei „selectându-i” pe cei care să ocupe funcții în structurile și instituțiile publice și cu „mare atenție” pe cei aleși, numiți la „resursele” financiare.
Paradoxul capitalist – de actualitate – este că în ultimele două decenii, mai ales, deși s-a clamat nevoia unei aprige lupte ANTICORUPȚIE, CORUPȚIA S-A EXTINS FĂRĂ LIMITE. DE CE? PENTRU CĂ: 1. LUPTA ANTICORUPȚIE a fost formal coordonată de cei ajunși la butoane, dar aceștia și-au folosit funcțiile în cea mai mare parte și măsură, pentru avantaje personal-private. 2. LUPTA ANTICORUPȚIE a fost „canalizată” nu pentru a servi oamenii de rând și a salva națiunile, ci pentru a-și discredita și distruge adversarii politici, economici, instituționali. 3. LUPTA ANTICORUPȚIE a fost plasată tehnic în sarcina procurorilor și judecătorilor care în „anumite” situații, din „nepricepere” sau cu INTENȚIE vădită, a însemnat de fapt o „defensivă anticorupție”. 4. LUPTA ANTICORUPȚIE a căpătat în tot mai multe cazuri forme de RĂFUIALĂ, CONFLICTE care au INCLUS în „ACȚIUNE” și SERVICIILE SECRETE, „scăpând” practic de sub controlul firesc, democratic al societății prin PARLAMENTE. 5. LUPTA ANTICORUPȚIE a fost folosită de CEI INTERESAȚI ca „pretext” de a „îmbogăți” LEGISLAȚIA, având grijă să „scoată la lumina legală” prevederi aberante care să-i salveze pe CLIENȚII – MARI CORUPȚI, învocând cel mai adesea criterii umanitare.
6. LUPTA ANTICORUPȚIE s-a „tocit” atunci când „flecăreala” pe marginea unor legi, norme, reguli, regulemante… s-a „redus” la invocarea IMUNITĂȚII UNORA ca NORMĂ OBLIGATORIE pentru JUSTIȚIE salvându-i de la urmărirea penală pentru fapte foarte grave. 7. LUPTA ANTICORUPȚIE în cazuri „speciale” n-a condus la consolidarea statului de drept, atât timp cât acesta a fost „însoțită de soluții «eronate»” în situațiile unor MARI deși erau evidente acte de corupție făptuite de ACEȘTIA. 8. LUPTA ANTICORUPȚIE în multe țări în care JUSTIȚIA este „socotită” ca un fel de „organizație” a făcut posibile „ARANJAMENTE GROSOLANE PROCORUPȚIE” folosindu-se de lozinca „nu comentăm deciziile justiției”. 9. LUPTA ANTICORUPȚIE chiar în țările „MARI”, dată ca exemplu de „fermitate” este deseori însoțită de tratarea „discreționară” a legislației pentru a acoperi ACTE de CORUPȚIE MARI-TRANSNAȚIONALĂ (unele cu implicații intercontinentale). 10. LUPTA ANTICORUPȚIE invocată peste tot în LUMEA „ACTUALĂ” este, din păcate, în multe cazuri BLOCATĂ de UNII MARI prin încălcarea grosolană a INDEPENDENȚEI JUSTIȚIEI.
AȘADAR, AZI, CORUPȚIA este o „temă de actualitate” în LUME și pentru limitarea maximă a ei, servind interesele popoarelor, se cere „a se lumina mintea” LIDERILOR, POLITICIENILOR pentru a declanșa cel mai „nimicitor război” împotriva acestui cumplit FLAGEL; în NUMELE UNUI PRINCIPIU SĂNĂTOS – NEVOIA DE ECHITATE.
Profesor,
ION PĂTRAȘCU
Slatina – Olt
P.S. Se poate învăța din experiența românească cu rezultate bune prin promovarea fostei LEGI 18/1968 – A ILICITULUI. Din nefericire, ea a fost abrogată în 1996 pe motiv că aceasta contravenea art. 41 din CONSTITUȚIA „ediție” 1991 și înlocuită cu LEGEA 115/1996, blândă, cu privire la AVERI, iar rezultatele „SE VĂD”.
