„În opinia mea, cetăţenii ar trebui să se prezinte la acest referendum care le oferă şansa de a repara o nedreptate istorică şi un abuz al regimului comunist, care, în 1950, înfiinţând regiuni după model sovietic, a desfiinţat judeţele istorice.”
Ideea organizării unui referendum privind completarea denumirii județului Olt, prin adăugarea substantivului propriu – „Romanați”, nu este de dată recentă. Ea a fost susținută, necontenit, de oamenii vremurilor, din 1968 încoace, atunci când județul Romanați a fost desființat. Pentru a înţelege mai bine, din punct de vedere istoric, am stat de vorbă cu profesorul Ion Tîlvănoiu, absolvent al unei facultări de Istorie, om de cultură, scriitor şi fondator al uneia dintre cele mai importante reviste de istorie locală: „Memoria Oltului şi Romanaţilor”. Cu ajutorul domniei-sale am aflat, pe scurt, istoria bogată a Romanaţiului, necesitatea unei reparaţii sub forma Olt-Romanaţi şi ceea ce trebuie să ştim înainte de a merge la referendumul din 15 octombrie 2017.
– Pe 15 octombrie 2017, locuitorii judeţului Olt sunt chemaţi la referendumul cu privire la atribuirea numelui de Olt-Romanaţi judeţului Olt. De ce ar trebui să meargă cetăţenii la urne ?
– În opinia mea, cetăţenii ar trebui să se prezinte la acest referendum care le oferă şansa de a repara o nedreptate istorică şi un abuz al regimului comunist, care, în 1950, înfiinţând regiuni după model sovietic, a desfiinţat judeţele istorice. În 1968, prin reforma administrativă, s-a revenit la împărţirea pe judeţe, dar unele – printre care şi Romanaţi – nu au mai fost reînfiinţate. Aşa s-a ajuns la situaţia ca judeţul Romanaţi, atestat documentar la 1 august 1496, să fie scos din harta României, nu însă şi din inimile noastre, pentru că 454 de ani de istorie nu pot fi pur şi simplu şterşi din memorie printr-o trăsătură de condei. Cetăţenii români, şi în special cei tineri, ar mai trebui să ştie că numele Romanaţi este printre puţinele care amintesc de Roma, de originea noastră latină de care trebuie să fim mândri.
– Este redenumirea judeţului un moft, o necesitate?
– Trăim în democraţie şi consider că orice greşeală poate fi reparată. Faptul că există un puternic curent de opinie favorabil denumirii Olt-Romanaţi, un curent de opinie pentru familia formată din bărbat şi femeie demonstrează că societatea civilă românească este activă, iar clasa politică trebuie să ţină seama de opiniile cetăţenilor. Dacă, după aproape 70 de ani de la desfiinţarea abuzivă a judeţului Romanaţi, numele acesta nu a putut fi trecut în uitare, aceasta ce demonstrează de fapt? Demonstrează că Romanaţiul trăieşte, iar rezultatul referendumului din 15 octombrie 2017 – sper – nu va face decât să transforme într-o ,,căsătorie legitimă” un lung concubinaj istoric. Cetăţenii care se vor prezenta la vot, nu vor fi chemaţi să aleagă între un partid sau altul, între un politician sau altul. Aici este vorba de a alege între abuz şi legitimitate, între nedreptate şi dreptate, între a merge mai departe ignorând dorinţa legitimă a unei mari părţi a cetăţenilor sau a ţine cont de părerea lor. Este greşit să scoatem din uz denumiri vechi româneşti (de exemplu Vlăsia sau Vlaşca, amintind de Ţara Vlahilor) care, prin vechimea lor, ne dau legitimitate asupra acestui pământ. Referindu-ne la arealul nostru geografic, cred că mult mai legitime ar fi pentru anumite localităţi din Olt şi Romanaţi denumirile lor vechi. Mă gândesc la Iancu-Jianu (Ştirbei, Cepturoaia), Şopârliţa (Brătăşani), Movileni (Tâmpeni). Dacă din motive lesne de înţeles, localitatea Cacaleţi din Romanaţi s-a numit apoi Castranova, de ce n-am respecta adevărul istoric în cazurile anterior menţionate? Se produc şi erori, căci Iancu Jianu era Caracalean, nicidecum din Ştirbei, iar numele acestei comune, vestită prin rapsozii săi populari, poartă şi azi numele fostei gospodării agricole colective.
– Sunteţi istoric. În câteva cuvinte, definiţi importanţa Romanaţiului.
– Istoric a fost Nicolae Iorga. Eu sunt doar un căutător, un cercetător al trecutului, îndrăgostit de locul natal şi de oamenii de seamă ai acestor ţinuturi. Ştim cu toţii că Romanaţii au dat doi domni de mare importanţă ai Ţării Româneşti: pe Matei Basarab, cel mai mare ctitor de biserici, părintele ,,Pravilei” şi pe Constantin Brâncoveanu, martir al credinţei creştin-ortodoxe. În Romanaţi s-a aflat Romula, capitala Daciei Malvensis. A.D. Xenopol remarca faptul că Romanaţiul este ,,cel mai bogat în păstrarea vechilor denumiri”- referindu-se desigur la cele de origine latină, iar O.G. Lecca în al său Dicţionar istoric, arheologic şi geografic al României sublinia că ,,judeţul Romanaţi este unul din cele mai bogate în rămăşiţe romane, pe teritoriul lui trecând drumul cel mare de la Dunăre spre munte. Numele care apare în documente în sec. XV vine poate de la Romula…”. Mihai Viteazul a stăpânit un impresionant domeniu funciar în Romanaţi iar la Caracal şi-a avut curte domnească. Sfetnicii săi credincioşi, fraţii Buzeşti au ridicat Mănăstirea Căluiu unde astăzi îşi dorm somnul de veci. Revoluţia de la 1848 a început la Izlaz, în Romanaţi, iar la 1877 armata română a trecut Dunărea pe la Siliştioara, lângă Corabia, spre a cuceri independenţa României. Mai aproape de zilele noastre, printre fruntaşii vieţii politice din Romanaţi vom întâlni nume mari precum: Nicolae Titulescu, Octavian Goga, Constantin Poroineanu, Pavel Brătăşanu. Tabloul poate fi întregit cu mari oameni de cultură romanaţeni: mitropolitul Olteniei Nifon Criveanu, pictorul Marius Bunescu, dramaturgul H.G.Lecca, poeţii Pan Vizirescu şi Virgil Carianopol, filosoful Petre Pandrea, gazetarul şi scriitorul Mircea Damian şi încă mulţi alţii de care ne ocupăm lunar în revista noastră Memoria Oltului şi Romanaţilor, care a ajuns la numărul 66.
Aşezat într-o zonă de câmpie, favorabilă culturii cerealelor, a avut ca stemă încă din 1722 un snop de spice de grâu.
– Auzim sintagmele „reparaţie morală” şi „reparaţie istorică”, atunci când vine vorba despre alăturarea denumirii unui fost judeţ la denumirea actuală a judeţului Olt. Ce trebui să se înţeleagă din ele?
– Este un paradox că la atâţia ani de la căderea comunismului încă suportăm abuzurile şi erorile acestui regim instaurat prin forţă în România de către tancurile sovietice. Reparaţii ca aceasta despre care vorbim ar fi trebuit să se producă imediat după instaurarea democraţiei pentru ca astăzi să ne ocupăm de alte lucruri, de bunăstarea noastră şi a copiilor noştri, de buna administrare a pământului ce l-am primit de la părinţi şi îl vom lăsa urmaşilor. În loc să mergem pe acest drum firesc, să reînnodăm firul istoriei de acolo de unde a fost rupt, noi ce am făcut? Sub cuvânt că facem ,,reformă” am căutat să importăm (în învăţământ, de exemplu) modele europene care nu se potrivesc condiţiilor din România, pentru că noi nu putem face abstracţie de două lucruri: suntem latini şi suntem creştin-ortodocşi. Lucrurile acestea le avem în gena noastră. De aceea consider că greşesc fundamental cei care doresc să reformeze un domeniu aducând modele de aiurea, dar ignorând tradiţia românească. Aşa este şi cu judeţul Romanaţi. Au fost în urmă cu câţiva ani discuţii despre desfiinţarea judeţelor şi înfiinţarea de regiuni. Şi atunci am luat atitudine pentru că noi suntem pentru tradiţie şi continuitate. Vă propun un exerciţiu de imaginaţie: să presupunem că ţara noastră se va numi peste 50 de ani ,,Regiunea 8 Sud-Est Europa” şi că un grup de intelectuali ar cere un referendum pentru revenirea la numele România. Oare cum ar vota acei europeni? Ar găsi oare argumente să convingă alegătorii de justeţea cauzei lor?
– Prezentaţi-ne trei motive în favoarea denumirii de „Olt-Romanaţi”.
– Există precedent. Avem judeţe care respectând tradiţia se numesc Bistriţa-Năsăud, ori Caraş-Severin. Nu cred că s-ar opune cineva dacă ar exista judeţul Argeş-Muscel ori Galaţi-Covurlui. Nu a fost Alexandru Ioan Cuza pârcălab de Covurlui? Ori judeţul Giurgiu-Vlaşca? Nu erau numiţi românii şi vlahi sau valahi?
În al doilea rând, geografic, actualul teritoriu al judeţului Olt – cu mici excepţii – înglobează localităţile din fostele judeţe Olt şi Romanaţi, deci este firesc ca şi numele judeţului să fie Olt-Romanaţi. În plan cultural această realitate este recunoscută căci avem Episcopia Slatinei şi Romanaţilor încă din martie 2008. Avem revista Memoria Oltului şi Romanaţilor ce apare din martie 2012. În geografie este deja consacrată denumirea Câmpia Romanaţilor ca să nu mai vorbim de folclor, de Gheorghiţa Nicolae, Steliana Sima ori Constantin Enceanu care sunt mesagerii portului şi cântecului popular romanaţean pe toate meridianele lumii. Două dintre cărţile mele le-am intitulat Publicaţii periodice din Olt şi Romanaţi (2013) şi Drama învăţătorilor refugiaţi din Olt şi Romanaţi (2016), iar în cea mai recentă, care va fi lansată în curând, vorbesc despre filantropul romanaţean Constantin Poroineanu, care a donat Caracalului terenul pe care s-a amenajat parcul oraşului. În documentările mele prin arhive urmăresc deopotrivă documentele referitoare la Olt şi Romanaţi şi semnalez că a existat între august 1941- septembrie 1942 la Caracal ziarul Romanaţul şi Oltul, condus de Ştefan Oprescu.
– Dacă vorbim de întoarcere în trecut, la origini chiar, nu ar fi o „reparaţie morală” sau „reparaţie istorică” şi denumirea de „Alutus-Romanaţi”, pentru judeţul Olt?
– Dacă o asemenea propunere n-a apărut în perioada latinistă, când, la şcolile din Slatina, au activat profesori ardeleni (Gheorghe Ardeleanu, August Crainic, Iuliu Moisil) sau elevi ai acestora (G. Poboran, care avansa etimologia ,,Slatina – s latin”), cu atât mai puţin probabil ca propunerea dvs. să fie însuşită astăzi. Nu mi se pare însă nimic exagerat că regăsim denumiri latineşti în alte cazuri: Drobeta Turnu-Severin, Cluj Napoca, Apullum, Cibin, Sucidava, Tomis.
– Sunteţi fondatorul Asociaţiei Culturale „Memoria Oltului”, care editează o revistă de cultură istorică olteană şi romanaţeană. Cum vă implicaţi în acest demers de schimbare a denumirii judeţului Olt?
– Conduc o revistă de istorie şi cultură, cu un tiraj lunar de 500 exemplare, revistă a cărei colecţie este disponibilă gratuit pe site-ul nostru www.memoriaoltului.ro, secţiunea Revista. Am pornit la drum din dorinţa de a aduce în atenţie oamenii şi faptele de seamă ale Oltului şi Romanaţilor deopotrivă, căci – după cum se exprima un colaborator – acest domeniu era neexplorat. Avem prieteni şi colaboratori atât în Olt cât şi în Romanaţi. Sunt onorat să fac parte din comitetul de iniţiativă care propune redenumirea judeţului Olt-Romanaţi. Sunt aici oameni de cultură pentru care am un respect deosebit, academicieni, istorici, artişti. Vreau să spun că indiferent de rezultatul acestui referendum, revista îşi va continua drumul şi sperăm să putem sărbători alături de colaboratori, în frumosul Teatru Naţional din Caracal, numărul 100 al revistei noastre. Avem multe proiecte frumoase la care lucrăm, mă gândesc la un volum ,,Eroi şi monumente din Olt şi Romanaţi” dedicat centenarului Marii Uniri, ca şi la un ,,Istoric al Teatrului Naţional din Caracal”.
– Oamenii aşteaptă schimbări în bine după urma noii denumiri. Care ar fi acelea?
– Ce simplu ar fi ca, schimbând o denumire, cu toţii să trăim mai bine, eventual să crească pensiile şi salariile. Ce simplu ar fi ca, alegând un anumit preşedinte sau primar, viaţa să ni se schimbe automat. Trebuie însă ca fiecare să ne facem datoria acolo unde suntem, să dăm tot ce avem mai bun fără să cerem nimic în schimb. Poate va fi o schimbare a mentalităţilor, cetăţenii vor vedea că vocea lor este ascultată şi contează.
– Ce nu ştie tânărul cetăţean despre Romanaţi şi află pentru prima dată de la dvs.?
– Tinerii ştiu că la 9 iunie 1848 la Izlaz în judeţul Romanaţi o mână de oameni călăuziţi de intelectuali patrioţi au pornit o revoluţie, o mişcare de regenerare naţională cu un program clar ce amintea de ,,Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului” din 1789 din Franţa. Generaţia aceea a acţionat constructiv, în slujba interesului naţional iar drept consecinţă peste câţiva ani s-a realizat unirea Principatelor (tot într-un moment în care interesul naţiunii a fost pus deasupra interesului personal). Eu cred că astăzi este în interesul nostru naţional să ne păstrăm identitatea, să ne afirmăm dreptul. În general cred că avem multe de învăţat de la înaintaşi şi prea puţine lucruri privind la televizor.
Poate nu ştiu însă tinerii ce spunea August Pessiacov în 1887 când vizita ruinele Romulei de lângă Caracal. Reproşând istoricilor contemporani cu el că se ocupă mai mult de ruinele de la Tomis decât de cele din Patria-mamă acesta spunea: ,,O singură inscripţiune care ne-ar documenta aflarea străbunilor noştri pe pământul Daciei în urma lui Aurelian ar preţui mai mult decât oricâte morminte ale lui Ovid, ca să combată fără cheltuială multă de vorbe pe toţi teoriştii Roeslerieni ai necontinuităţii elementului roman în Dacia veche”. Deci suntem datori să păstrăm tot ce aminteşte de latinitatea noastră, astfel putem combate falsele teorii ale pseudo-istoricilor revizionişti dintotdeauna. Acest lucru îl dorim şi noi când cerem Olt-Romanaţi.
– Centenarul Marii Uniri ne găseşte dezbinaţi. Cum ne poate uni Olt-Romanaţi?
– Nu cred că suntem dezbinaţi, doar că suntem latini, cum spuneam. Trebuie să ne cunoaştem trecutul, să ne respectăm valorile, să înlăturăm impostura, să creştem tinerii în cultul muncii, al respectului faţă de omul mai în vârstă, să ne îngrijim ogorul şi grădina şi în general să lăsăm după noi mai mult decât am găsit. Sigla asociaţiei noastre este podul de peste Olt de la Slatina. Şi cu asta încerc să răspund la cea de-a doua întrebare a dumneavoastră. Trebuie să ne dăm mâna, să ne ajutăm şi să ne înţelegem unii pe alţii la fel cum într-o familie armonia este dată de comunicarea şi respectul reciproc.
– Care este mesajul dumneavoastră pentru cei care nu văd necesară noua denumire?
– Îi rog să se uite în certificatele de naştere ale bunicilor şi străbunicilor lor şi să voteze aşa cum le dictează conştiinţa.
