În întreaga lume, în a II-a jumătate a sec. XX-lea, s-au desfășurat evenimente majore ce au provocat schimbări ale rolului statului, justiției, culturii, mediului, religiei etc. Acestea și-au pus amprenta în principal pe drepturile și obligațiile sociale care au adus atingere, în ultimă instanță, protecției individului, dar și mândriei naționale…
Începutul de mileniu a debutat cu o schimbare radicală a politicii în care „provocările naționaliste” se pare că au VIITOR. Dacă avem în vedere că al doilea război mondial a avut ca ORIGINE politica agresivă generată de naționalismul exagerat german cu lozincile sale amenințătoare, se explică de ce LUMEA „apărută” după RĂZBOI s-a „croit” pe dimensiunile încordate ale RĂZBOIULUI RECE, însoțit de grave amenințări la adresa păcii și națiunilor.
Așa au apărut și s-au „născut” din considerente absolut „partizane” ALIANȚE, coaliții cadrate pe un uriaș arc din S.U.A peste EUROPA, până în JAPONIA, al căror scop esențial era un alt tip de STRATEGIE, pe de o parte anticapitalistă, pe de alta anticomunistă. Pornind de aici, în plan politico ideologic s-a conturat TEORIA INTERNAȚIONALISMULUI spre un sistem de integrare politică, economică, militară, cu un accent pe OCCIDENT și cu un altul pe ESTUL EUROPEI.
În paralel, însă, NAȚIONALISMUL începe să fie socotit ca o „defecțiune” care a fost „înfrântă” odată cu încheierea războiului mondial. În consecință, NOILE MARI PUTERI „dirijează” integrarea internațională impunând-o ca o actualitate „necesară” și justificând-o prin prosperitate, funcționarea eficientă a democrației și „asigurarea” drepturilor omului, obiective la care au accesat și LIBERALI și CONSERVATORI.
SISTEMUL a funcționat și după prăbușirea lagărului integrat socialist, până în anul 2008, când CRIZA a afectat lumea întreagă, dar cea mai zguduită a fost tocmai EUROPA integrată, provocând un adevărat dezastru multinațional și dezvăluind astfel SLĂBICIUNEA SISTEMULUI INTERDEPENDENT.
Așa au ajuns oamenii să-și dea seama că o creștere economică MACRO nu duce la creșterea REALĂ a nivelului de trai al celor mulți, ci, dimpotrivă, îi îmbogățește și mai mult pe cei deja foarte bogați. Acesta a fost, de fapt, considerentul necesar- suficient pentru a se înțelege declinul „beneficiilor” internaționalismului, iar NAȚIUNILE să descopere că integrarea europeană a fost mai de grabă o EROARE decât un SUCCES.
Națiunile, mai mult sau mai puțin „dirijate” de lideri, și-au dat seama, însă, cum multă vreme – până în 2008 – și-au pierdut SUVERANITATEA și CONTROLUL destinelor proprii. Astfel, mai întâi, națiunile din Sudul Europei au simțit „nevoia” de a riposta pentru „POZIȚIA SECUNDĂ” cu care erau „tratate” și mai ales că noțiunea de NAȚIUNE era considerată de „ELITE” ca ceva învechit. De altfel, după 2008, tot mai clar s-a înțeles că NAȚIUNEA constituie de fapt fundamentul și locul unde trăiești, care-ți determină modul de viață, alături de compatrioți cu care ai „TOTUL” în comun.
Așa a apărut, începând cu anul 2008, o puternică REACȚIE NAȚIONALISTĂ îndreptată împotriva INTERNAȚIONALISMULUI. În mai toate țările europene, mai ales în acești ani și ca urmare și a pericolului migraționist, s-au produs schimbări esențiale și în mentalitatea națiunilor care încep să pună înainte de toate dorința și nevoia cetățenilor de a trăi alături de compatrioții pe care îi iubesc și nu departe, între străini.
Așa a renăscut NAȚIONALISMUL SICER și CURAT care înlătură practicile internaționaliste, conform cărora tradițiile, obiceiurile, cultura popoarelor erau irelevante și mai ales că fluxul migrației recente este evident și periculos, tocmai în această direcție.
Astfel, s-a „impus” un CONFLICT care, într-un fel, se află în stadiul de separare ireversibilă între NAȚIONALISM și INTERNAȚIONALISM, între ceea ce se vrea a fi NOUL NAȚIONALISM și vechea cultură politică și morală a anilor 1945-2008.
De ce posibil conflict?
Pentru că observăm cum a început „lupta” între, pe de o parte – NAȚIUNEA și ansamblul ei de valori specifice care doresc să fie LIBERE, să se CONDUCĂ, să se AUTOADMINISTREZE, iar pe de alta INSTRUMENTELE INTERNAȚIONALISTE – alianțe, corporații, „coaliții” bancare, financiare, comerciale.. ce contraatacă.
Cu toate astea, „accelerarea” ultimelor evenimente și proiecția viitorului în multe țări vor influența decisiv procesul intern al naționalismului. Șubrezirea generală a Uniunii Europene, ieșirea MARII BRITANII din U.E., întărirea Rusiei și chiar „AMERICA în primul rând pentru americani” sunt „factori” de ultimă oră care vor influența decisiv VIITORUL.
Alegerile din APRILIE-MAI 2017, din FRANȚA, se vor desfășura pe fondul unor tot mai mari nemulțumiri ale francezilor față de politicile actuale, iar deznodământul, după cum se poate aprecia acum duelul candidaților, va fi extrem de interesant pentru viitorul acestei țări. Mai departe, în GERMANIA, alegerile din SEPTEMBRIE se vor desfășura în contextul unor situații dramatice și cu șanse reduse pentru ANGELA MERKEL și este foarte posibil ca deznodământul să fie larg distrugător și pentru ZONA EURO și, prin extensie, pentru toată UNIUNEA EUROPEANĂ.
Ori, în condițiile în care nucleul dur al Uniunii Europene nu mai funcționează, turbulențele naționale centrifuge vor fi greu de stăpânit…
În NORD, SUEDIA visează la vremea când era o solidă etnie omogenă suedeză, mod de gândire împărtășit tot mai insistent și de finlandezi. Vecina lor, NORVEGIA se manifestă și mai lejer, având în vedere neaparteneța ei. În GRECIA, noul partid – SYRIZA este evident împotriva instituțiilor europene.
ITALIENII nu uită că sunt umrașii anticilor romani, dealtfel ei au acuzat deseori pretențiile de „superioritate” franco-germane.
În OLANDA, partidul antisistem – PARTIDUL LIBERTĂȚII, este cel mai bine plasat în perspectiva alegerilor parlamentare, iar la BRUXELLES, deși capitală „multinațională”, forțele naționale sunt tot mai active.
AUSTRIA, prin noua PREȘEDINȚIE, nu exclude un referendum de apartenență la Uniunea Europeană cu rezultat probabil părăsirea acesteia.
„Neconformarea europeană” se resimte tot mai accentuat și în statele din „apropiere” – UNGARIA, SLOVACIA, CEHIA, POLONIA unde tot mai multe voci critică „funcționarea” politică a EUROPEI care n-a adus egalitatea reală a statelor componente cât deviza „legalizată” de cei MARI și anume „EUROPA cu mai multe viteze” a funcționat.
La BUCUREȘTI, însă, în CIUDA PERCEPȚIEI POPULARE NAȚIONALE, cuvântul de ordine este „SĂ TRĂIȚI!” (vezi „escapada” din IANUARIE 2017 în S.U.A. și „convocarea” de la BRUXELLES – februarie 2017).
Continuând acest gen de politică, contra curectului, țara noastră nu va avea relații solide reale cu niciun alt stat, mai ales că nu are tratate solide, nu are interdependență de interese și atuuri pe care să le folosească pentru un viitor „eficient”. Deci, nevoia unui curs de schimbare națională este imperios necesară!
În EUROPA s-au înmulțit oamenii politici de marcă, oameni care mai mult sau mai puțin transparent, recunosc neajunsurile mari ale internaționalismului și integrării, și care militează pentru reconsiderarea statutului de suveranitate a fiecărei națiuni.
Sunt tot mai multe voci care „apreciază” că moneda EURO, ZONA EURO, SPAȚIUL SCHENGEN, EUROPA cu mai multe viteze, așa cum „apar” ele azi, constituie efectele unor calcule greșite.
Așadar, există o NOUĂ REALITATE EUROPEANĂ între acești doi poli – NAȚIONALISM și INTERNAȚIONALISM. Întrebarea care se pune: CINE VA TRIUMFA?
PROF.
ION PĂTRAȘCU
Slatina – Olt
