În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh Amin!
Dragii mei,
Evanghelia de astăzi este cel mai frumos exemplu de simplitate omiletică arătat de Mântuitorul Hristos.
El se foloseşte de multe ori în cuvântările Sale de elementele care Îl înconjoară tocmai pentru a se face înţeles cât mai uşor.
La Pilda Semănătorului, Mântuitorul Iisus Hristos foloseşte exemplul „ţăranului” fie el evreu, roman, grec sau mai târziu român, pentru a actualiza în fiecare dintre noi cuvintele Sale.
Anul trecut, bunicul meu a semănat grâul, mecanizat într-adevăr dar la ultimii 20 de metri a rămas fără sămânţă aşa că a trebuit să mergem amândoi a doua zi şi să terminăm „de mână” terenul care rămăsese. Stătea drept şi avea legată în lateral o traistă plină cu boabe de grâu din care lua câte un pumn şi îl arunca pe pământ. Când arunca din mână am văzut cum o parte din seminţele de grâu ajungeau pe pământ dar şi pe marginea drumului. Unele chiar au căzut unde deja pălămida răsărise. Vă spun sincer că a fost momentul în care am conştientizat în mod clar exemplificare făcută de Mântuitorul Hristos.
El împarte oamenilor sămânţa care este învăţătura Sa. Este o sămânţă deoarece trebuie să şi rodească. Nu doar ascultăm ce ne spune Dumnezeu, trebuie să şi împlinim şi mai ales să rodim ceea ce Dumnezeu ne sădeşte în suflete.
Mântuitorul Hristos împarte oamenii în grupe asemenea cum sămânţa cade în diferite locuri. Astfel, unii sunt reprezentaţi de sămânţa care cade pe marginea drumului adică cei care refuză categoric să asculte cuvintele Sale. Sunt sigur că îi cunoaşteţi. Sunt oamenii care refuză orice legătură cu un Dumnezeu care aşteaptă o veşnicie întoarcerea lor, dar răspunsul este acelaşi: NU!
Un alt grup reprezintă oamenii care ascultă cuvântul lui Dumnezeu la început, dar nu îi oferă o susţinere prin faptele lor, nu oferă posibilitatea rodirii şi astfel rămân cu simple idei sau concepte străine de împărtăşirea cu El. Aceştia sunt cei reprezentaţi de sămânţa căzută în loc pietros care neavând apă şi unde să îşi înfigă rădăcinile, încolţeşte, dar se usucă şi moare.
Al treilea grup este reprezentat de oamenii care ascultă cuvântul, îi dau posibilitatea să rodească, dar găsesc alte „priorităţi” în vieţile lor, alte preocupări, alte griji decât sufletul lor.
Astfel, fiindu-le sămânţa încolţită şi răsărită, dar umbrită de alte preocupări decât cele legate de viaţa veşnică şi moştenirea Împărăţiei lui Dumnezeu, nu îi dau posibilitatea de a rodi. Aceştia sunt reprezentaţi de sămânţa căzută între spini şi pălămidă, care creşte împreună cu celelalte plante, dar este umbrită de ele şi ajunge să se usuce.
Sămânţa căzută în loc bun care dă rob mult este reprezentată de grupul oamenilor are îşi pun sufletul la dispoziţa lui Dumnezeu şi Îl acceptă pe El ca „Agricultor”, ca Semănător.
Dragii mei,
Mântuitorul Hristos nu a avut fonduri europene pentru a face agricultură de performanţă. El a avut doar 12 semănători simpli, care au stat drepţi, cu traistă legată de gât, desculţi, dar plini de Duh Sfânt. Apostolii au fost cei care au continuat să lucreze „pământul” sufletelor unei lumi întregi. Apostolii i-au învăţat agricultură dumnezeiască pe episcopi, iar episcopii pe preoţi, până astăzi.
Evanghelia din această Duminică a fost despre agricultură. O agricultură dumnezeiască şi de performanţă, o agricultură care a asigurat hrana pentru sufletele tuturor.
Depinde de fiecare dintre noi dacă lucrăm la sufletul nostru să îl pregătim pentru semănat.
Dacă nu oferim sufletul, atunci sămânţa cade lângă noi!
Dacă îl oferim lui Dumnezeu, dar nu îngrijim sămânţa primită, nu udăm cu lacrimile pocăinţei, nu dăm resursele faptelor bune, atunci sămânţa cade în loc pietros!
Dacă îl oferim nepregătit şi lăsăm şi alte „buruieni” în sufletul nostru, atunci ele ne vor astupa rodul şi vom găsi alte priorităţi afară de Dumnezeu!
Dacă însă oferim un suflet curat, cu pământ bun, atunci vom aduce rod mult şi bineplăcut lui Dumnezeu!
Fiţi semănători în sufletele proprii şi faceţi agricultură dumnezeiască şi de performanţă, cu Hristos ca Semănător, acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin!
Prof. Drd. Alin Bolboașă Șofaru
