În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin
Frați creștini,
Am fost acum câteva zile la Sibiu pentru a-mi ridica niște diplome și, la întoarcere, am oprit la Mănăstirea Cozia să aprind o lumânare, să spun o rugăciune și să îmi salut un fost coleg de Seminar Teologic…
Doi ani am fost coleg de bancă cu Andrei, actualmente Părintele Antim. I-am dăruit o carte după o strângere puternică în brațe și el mi-a dăruit o icoană, apoi am mers împreună la masă.. După ce am servit ceva, la plecare, m-am întâlnit cu un alt fost coleg, Părintele Varnava. Acesta m-a întrebat ce realizări am mai avut și ce planuri de viitor am. S-a bucurat la fiecare cuvânt și văzând, oarecum, neîncrederea mea într-un viitor tot mai sumbru, mi-a spus înainte să mă urc în mașină: „Alinuş, stai liniștit, ai toată teologia la mâna ta, tot ce tu iți dorești este acolo!”.
I-am salutat cu mare bucurie și îmbrățișat pe amândoi și am pornit la drum. Recunosc că, pe moment, nu am dat importanță cuvintelor Părintelui Varnava.
Acasă, seara, înainte să mă pun pe pat, uitându-mă la superba icoană pictată cu Fecioara Maria a cărei Naștere o prăznuim astăzi, am dat să mă închin și am văzut la mâna mea dreaptă smeritul meu metanier (brățară de culoare neagră cu bobițe din material folosit la rugăciune) dăruit de Părintele Varnava când am început proiectul cu construcția și pictarea Paraclisului Sfântul Ierarh Andrei Şaguna din incinta Colegiului Tehnic Mediensis din Mediaș, unde am predat timp de 3 ani.
„Ai toată teologia la mâna ta, tot ce tu iți dorești este acolo” – am înțeles mesajul Părintelui atât de profund și am încercat să adorm, deși eram extrem de emoționat.
Cu toții avem fie la gât, mână, în geantă, prin haine, tot felul de obiecte care ne poartă gândul la Dumnezeu, dar cărora nu le dăm deloc importanță.
Sigur ați primit o iconiță de buzunar, care habar nu aveți unde este în momentul de față, dar care, vă oferă cum conștientizați importanță ei, „toată teologia și tot ce vă doriți”.
Obiectele acestea nu fac altceva decât să îl conștientizeze pe om că are nevoie de Dumnezeu dacă vrea să străbată prin viață și să nu se înece.
Credința conștientă în Dumnezeu izvorăște din rugăciune. Rugăciunea sinceră, cu lacrimi ascunse, dar pline de sentimente, făcută cu brățara la mână, cu iconița aceea în geantă sau cu medalionul de la gât purtat cu cinste și demnitate, îl fac pe omul care este în tren sau în mașină, sau pe bancă în parc, conștient că doar alături de Dumnezeu poate să zâmbească.
Frați creștini,
Sfinții Ioachim și Ana au fost conștienți că fără Dumnezeu ei nu aveau nimic. Astfel că rugăciunile lor sincere le-au oferit „toată teologia și tot ce ei și -au dorit”, adică pe Fecioara Maria, deși erau foarte înaintați în vârstă.
Nu vreau astăzi să vorbesc despre această sărbătoare deși privind icoana Sfintei Fecioare cu prupruncul în brațe, mă face să conștientizez bucuria ei născând pe „Cel făr’ de început” Căruia, din păcate, societatea de astăzi vrea să îi pună un sfârșit. De această bucurie ne vom împărtăși și noi în câteva luni.
Mi-aș dori să înțelegeți cu toții că de noi depinde dacă vrem să ne bucurăm de reușitele noastre, de noi depinde dacă zâmbim, de noi depinde dacă suntem triști sau veseli, asta dacă tot noi, conștientizăm importanța relației personale pe care trebuie să o avem cu Dumnezeu.
Prezența dumneavoastră în Biserică îmi dovedește că sunteți conștienți și nu inconștienți de puterea rugăciunii, care smerită și sinceră oferă tot ceea ce doriți de la Dumnezeu.
Purtați cu demnitate și verticalitate dar conștienți, iconițele, cruciulițe, metanierele și medalioane sfințite asupra dumneavoastră și trăiți într-un dialog permanent cu Dumnezeu ca să aveți mereu tot ce vă doriți, acum și pururea și în vecii vecilor Amin!
Prof. Teolog
Alin Bolboaşă Şofaru
