S-a stins din viaţă, la 85 de ani, cel care a fost Ion Ceauşu…
Originar dintr-o familie de ţărani autentici din Corbu, frate al fostului ambasador al României în Franta, Dumitru Ciauşu, Ion Ceauşu a fost unul dintre acei oameni implicaţi, efectiv, în viaţa de zi cu zi a comunităţii din care a făcut parte. Profesor de matematică, director al Şcolii Generale Nr. 5 din Slatina, în perioada de glorie a acestei şcoli, consilier local în mandatul 1996-2000, in poate cel mai frumos consiliu local avut de Slatina după 1990. Profesorul Ceausu a fost întotdeauna un om deschis şi critic la derapajele conducătorilor vremii. Timp de aproape un deceniu, domnia-sa a fost colaborator al Ziarului de Olt, iar poziţiile sale critice consemnate nu au iertat administraţiile Vâlcov şi Prina. Noi, cei de la Ziarul de Olt, ramânem cu amintirea unui model de viaţă a omului pe care l-am preţuit. Iată ce scria ultima oară, în Ziarul de Olt, în data de 14 octombrie 2015, cel care a fost Ion Ceauşu:
„Stejarul și ghinda
Când eram în școala primară, acum aproape 75 de ani, în cartea noastră de Citire era o lecție numită „Stejarul și ghinda”…
În ziua de 3 octombrie 2015, au venit doi elevi de la Liceul „Nicolae Titulescu” să adune ghindă de la blocul A 18, din strada Serg. Maj. Dorobanțu Constantin. Am rămas impresionat că doi învățători: Ovidiu Bărbulescu, fostul meu elev, și doamna Dănciulescu Denisa i-au trimis să adune ghindă pe elevii: Rebeca Georgeta și Andreea Bărbulescu. Și i-am găsit adunând ghină pe care alții o călcaseră cu mașina, aducându- mi atunci aminte de lecția cu „Stejarul și ghinda”, din școala primară.
Din păcate, asemenea lecții lipsesc din manualele școlare de astăzi. De ce? Alte lecții ziceau de „Stejarul din Borzești”, cu referire la marele domnitor Ștefan cel Mare. Ori, istoria nu trebuie, niciodată, depărtată de natură, de falnicii stejari!
În comuna Corbu – Buzești, de unde sunt eu, am avut (ce păcat) câțiva stejari mari, în zona Valea Borețu – Alamu și Burdulești – Bârlești, zone pe unde am trăit, pe unde ne-am adăpostit de soare, de vânt, de ploaie oro de avioanele americane în 1944. Așadar, iubesc din suflet stejarii.
Am reușit ca prin 1977 să conving un șef de la spații verzi, Stănescu, să-mi aducă de plantat 5 stejari (câte degete sunt la o mână) să spargem trotuarul de lângă blocul A 18 și să-i plantăm acolo. Astfel, „blocul cu 5 stejari” este legat fizic prin mine, cu stejarii de la Buzești, care încă mai există, cu stejarii din Alamu – Valea Borețu, din Dealul Burdulești. „Să nu-i uităm, Ioane!” Au rămas „Stejarii din Buzești”.
Mă doare sufletul când văd cum troznește ghinda sub roțile mașinilor ce vin în parcare, sub stejari. În anii trecuți, la Școala Nr. 2 s-au dat elevilor „pomișori” să-i planteze pe lângă blocuri ori în curțile bunicilor, la sate, dar n-au fost îndrumați să adune ghinda și castanele din apropierea școlii. De ce?
Greutatea plantării este săpatul gropilor. Cu elevii, în săptămâna „Școala altfel” se pot îngtiji pomii plantați, se pot aduna semințe de flori, ghinde, castane etc… Mai are primăria pepinieră? Cine adună ghinda și castanele din oraș? Au 13 hectare la sera de flori și aduc pomișori din Ungaria. Risipă de fonduri bugetare, domnilor…”
Potrivit unei comunicări din partea familiei, înmormântarea va avea loc duminică, 31 iulie 2016, orele 11:00, la Cimitirul Strehareţi din Slatina.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
