VINOVAȚI PENTRU ÎNCĂLCAREA CONSTITUȚIEI (II)

• Continuare din Ziarul de Olt Nr. 549 (25 martie 2016)

Art. 36-37-38 – din păcate, mai în toate cazurile (de scrutin), acest DREPT FUNDAMENTAL – pilon al DEMOCRAȚIEI, este „luat în calcul” în contextul propriei bunăstări.

În consecință, acest drept exprimat concret prin ALEGERI care trebuie să fie LIBERE, în asemenea „cazuri” este VICIAT, în acest fel încetând să fie „FUNDAMENTAL” al poporului. Cum pot fi catalogate, de pildă „situațiile” în care „înoată” unii FOȘTI sau unii PRETENDENȚI de la CAPITALĂ, toate sectoarele BUCUREȘTIULUI sau IAȘI, CONSTANȚA, PLOIEȘTI, PITEȘTI, BAIA-MARE, BRAȘOV și tot așa; Ba, mai mult, cum un EUROPARLAMENTAR ne-a făcut de râs ȚARA, acuzat de CORUPȚIE și condamnat la PUȘCĂRIE cu executare. Și, totuși, parcă cei în cauză n-au învățat nimic, căci, deși mai sunt peste două luni până la ALEGERILE LOCALE, a început deja un SPECTACOL nu doar de prost gust, ci prin ACTORII săi penali, chiar „sinistru”.

Și, sigur, nu putem să nu amintim, la capitolul NEREGULI REGIZATE chiar de cei îndrituiți să respecte „regulile jocului” electoral, de la acuzațiile „simple” pe care i le-au adus PARTIDELE ce conduc, de la CONTESTĂRI și CONTESTAȚII, până la procese și dosare CELEBRE, gen DOSARUL REFERENDUMULUI, pentru fraude grosolane.

Art. 41-42 – iarăși, din păcate, dacă am compara cu CE A FOST, azi dreptul la muncă oscilează între A NU FI ASIGURAT, prin ȘOMAJ și fără ȘOMAJ și la a suporta diverse „fărădelegi” de către mulți angajați din partea unor patroni privați sau „publici” care nu manifestă nicio tresărire de conștiință.

Paradoxul timpului, legat de DREPTUL LA MUNCĂ îl „găsim” în EXODUL ROMÂNESC „pe aiurea” ca FORȚĂ DE MUNCĂ IEFTINĂ care CONSTRUIEȘTE și PRODUCE pentru ALȚII adevărați „asasini economici” pentru români, în timp ce autoritățile noastre nu doar că nu au remușcări, dar RĂSUFLĂ UȘURATE, demonstrând cât de NEMILOȘI sunt cu cei 4 milioane de români PLECAȚI.

Art. 44 – este „DEDICAT” doar PROPRIETĂȚII PRIVATE, care este bine „OCROTITĂ” deși numeroase au fost cazurile când a fost „constuită” pur și simplu prin FURT, mai ales din fosta PROPRIETATE PUBLICĂ, ce azi este socotită de „INACTUALITATE”. Și când te gândești că tocmai „FURTUL” a distrus economia națională… Alineatele 8 și 9, din finalul articolului, rămân, mai ales în „cazurile celebre” inaplicabile. Prin grija cui?

Art. 47 – TRAIUL DECENT poate fi trecut la „VIITORUL ÎNDEPĂRTAT”, căci în ROMÂNIA avem doar SUPERBOGĂȚIA BOGAȚILOR și MAREA SĂRĂCIE a celor mulți. Cât privește alineatul 2, referitor la DREPTUL LA PENSIE trebuie să recunoaștem că CEI MARI au impus un SISTEM NECINSTIT și AVENTURIER pentru a asigura CONFORTUL celor tari, în timp ce „RESTUL LUMII” sunt nevoiți să suporte „CONDIȚIA DE SUPUȘI”.

Art. 48-49 – vedem cum „se aplică” dacă urmărim starea materială, educațională și sanitară a multor familii, tineri și copii, ca să nu mai vorbim de starea jalnică a tinerilor fără loc de muncă sau a copiilor cu părinți șomeri, plecați la muncă în afară etc.

Art. 52 – se vede cât de bine se aplică dacă luăm în considerare și numai hotărârile CEDO care penalizează statul nostru, fără ca cineva să „plătească” pentru asta.

Art. 53 – să ne amintim doar „călușul” jucat de autorități cu privire la VOTUL ROMÂNILOR din afară și este suficient să înțelegem.

Art. 54, alin. 1 – să fie „suplimentat” cu prevederea „TRĂDAREA DE ȚARĂ ESTE O CRIMĂ”, căci ea îmbracă, din păcate, în zilele noastre diferite forme în care sunt „angajați” mulți ca „ASASINI” AI ECONOMIEI ROMÂNEȘTI.

Art. 57 – privind DREPTURILE și LIBERTĂȚILE în loc de punct să se pună VIRGULĂ continuând cu „indiferent de poziția social-politică, în caz contrar vor suporta pedepsele maxime prevăzute de lege”.

Art. 58, alin. 1 – avocatul poporului, o funcție a cărei importanță, ca poziție și atribuții, a fost transformată în prea multe cazuri, în INSTRUMENT al puterii, folosit pentru a-și acoperi „MANEVRELE” ce îi aduc beneficii.

TITLUL III – Capitolul I – PARLAMENTUL – din păcate, conduce în topul celor pentru care CONSTITUȚIA poate fi „neglijată”, motiv și „DE CE” ocupă un loc „fruntaș” în NEÎNCREDEREA POPORULUI.
Astfel, din start, a răstălmăcit alin. 1, art. 61 și prefăcându-se că nu înțelege că de fapt TITULARUL DE DREPT AL SUVERANITĂȚII ESTE POPORUL, prin multe manevre a adus grave insulte poporului, apropo de art. 2. Ca urmare, CALITATEA și PERFORMANȚA PARLAMENTULUI îi conferă, din păcate, statutul de „ASISTAT SOCIAL NAȚIONAL”.

Să mă explic măcar prin câteva „fapte”:
– Acordarea, în mod discreționar, de sporuri, privind legi diverse și PENSII SPECIALE, fără justificare valorică față de munca depusă.
S-ar putea numi PARAZITARE, dacă le raportăm la modul cum vin la serviciu, cum asigură CVORUM, cum își exercită atribuțiile de ALES, cum se justifică uriașele cheltuieli și costuri pe care le suportăm noi, pentru fiecare, în parte. Zilnic, ca urmare a ceea ce „FAC”, cota lor de popularitate scade sub limita decenței, iar nemulțumirea și iritarea poporului față de nesăbuințele lor sunt în continuă ascensiune.
BUNĂSTAREA POST-PARLAMENTARĂ prin PENSII SPECIALE, încălcând și CONSTITUȚIA și BUNUL SIMȚ, pe care încearcă să le justifice prin argumente penibile, vine să perpetueze de fapt BUNĂSTAREA de care s-au bucurat în mandatele lor.
– Cât de TÂMPĂ este inițiativa de „ALINIERE” a indemnizațiilor și pensiilor la cele ale parlamentarilor din PARLAMENTUL EUROPEAN sau a parlamentarilor din statele UNIUNII EUROPENE, dacă am raporta la modul dezastruos și corect în care acționează mulți dintre ALEȘII NEAMULUI.
Nu mai continui cu alte „bravuri”, dar întreb, totuși, cum se raportează EI la prevederile art. 16, alin. 1 – „Cetățenii sunt EGALI, în fața legii și a autorităților publice fără privilegii și fără discriminare” sau art. 72, când imunitatea parlamentară a devenit pentru mulți PAVĂZĂ față de acte grave ce privesc CONDUITA, COMPORTAMENTUL, care a condus la urmărirea și trimiterea în judecată ca suspecți și infractori, a multora.

III. – CAP. II. – PREȘEDINTELE ROMÂNIEI – care se „bucură” de o „temeinică” ETICEHTARE, nu doar din partea NAȚIEI, ci și a „unor străini”, cazul „DER SPIEGEL”. Îi rezerv, de data asta, doar două „CONSIDERENTE”, în raport cu atribuțiile sale constituționale.
Art. 80, alin. 2 – corelat cu art. 77; în loc să conteste LEGEA PENSIILOR SPECIALE la CCR și să se situeze în acest mod de partea opiniei publice, de partea poporului, președintele a mers la CACEALMA. Mai concret, Președinteșe a mimat un gest formal de respingere, solicitând „reexaminarea” legii și totul a fost un „FÂS”, rămânând ca la început, adică CU PENSII SPECIALE.

Al doilea CONSIDERENT, strâns legat de cel sus menționat ne duce cu gândul la cât de ONEST este Președintele! O.U.G. nr. 14/2015, adoptată într-o ultimă ședință de EXECUTIV, sub conducerea „generalului cu 4 stele” – azi pe post de INCULPAT – a triplat salariile a 48 demnitari, în frunte cu președintele. Deși premierul de IURE și de FACTO de s-a zbârlit, a rămas doar cu zbârleala, căci a pierdut și funcția și onoarea, azi fiind și el INCULPAT, cu toate criticile, însă total îndreptățite, din spațiul public, iar SENATUL a respins ORDONANȚA, CAMERA DEPUTAȚILOR, camera decizională, a „UITAT” și „N-A MAI DECIS”, depășind termenul stabilit prin LEGEA 18/2015, încât ORDONANȚA este „VALABILĂ” și își produce efectul, astfel că Președintele și cei 47 încasează lefuri triplate. Și, totuși, aș mai reliefa și al 3-lea CONSIDERENT legat de politica externă – art. 91 O POLITICĂ EXTERNĂ, domnule PREȘEDINTE, nu se măsoară prin cât mai multe vizite în afară, chiar „însoțit” de soție, ci doar o politică bazată pe PRINCIPII, în număr de cinci, este cu adevărat REDUTABILĂ și dă greutate POZIȚIEI ROMÂNIEI ÎN LUME, înălțând nu doar PRESTIGIUL, ci în primul rând (ATENȚIE!) GRADUL DE SECURITATE AL ȚĂRII.

VA URMA!

Prof. ION PĂTRAȘCU – Slatina – Olt