Până în 1971, la Slatina exista școala de Petrol-Chimie, care pregătea, sub forma școlii profesionale de trei ani, absolvenți de gimnaziu, pentru Uzina de Aluminiu Slatina (astăzi SC ALRO SA) singura unitate economică de acest gen din Sud-Estul Europei.
Școala aparținea, ca unitate distinctă, de Centrala Industrială a Metalelor Neferoase și Rare (CIMNR) Slatina, un adevărat minister al metalelor neferoase ușoare, grele și rare, neavând nicio legătură cu Ministerul Învățământului.
Prin Ordinul Ministrului Învățământului, începând cu 15 SEPTEMBRIE 1971, se înființa GRUPUL ȘCOLAR METALURGIC SLATINA, care prelua toate clasele de la școala profesionașă ale Școlii de Petro-Chimie, înființând totodată primele clase de liceu industrial – zi – cu durata de 5 ani, având specializările: prelucrător metale neferoase, utilaje (mecanic), pentru metalurgia metalelor neferoase și electrotehnică în metalurgia metalelor neferoase. Sediul noii școli este mutat de la actualul sediu al Liceului IPTAPA (P.S. Aurelian) la actuala locație a Colegiului Tehnic Metalurgic Slatina.
Îmi amintesc, cu nostalgie, cum, pe atunci, participam la mutarea mobilierului, amenajându-mi în noul sediu un laborator de metalografie și aliaje, cu microscop metalografic, cuptoare electrice, celule de flotație etc.
Fiind singurul grup școlar, și, mai ales, direct sub patronajul Uzinei de Aluminiu, pentru care pregăteam muncitori, tehnicieni și maiștri de îanltă calificare, Grupul Școlar Metalurgic Slatina s-a dezvoltat extrem de rapid, având ca forme de învățământ: liceu industrial zi – cu durata de 5 ani; liceu seral școală profesională – cu durată de 3 ani; școală postliceală laboranți chimiști; școală postliceală proiectanți; școală de maiștri – în specialitățile: tehnolog – elaborarea metalelor și aliajelor neferoase – mecanică și electrotehnică.
Începând cu anul 1972 – tot în cadrul Grupului Școlar Metalurgic Slatina, se înființează prima formă de învățământ superior – în analele județului Olt – și anume: Institutul de Subingineri Slatina, sub patronajul Universității Politehnice București.
Această dezvoltare rapidă, în care, după numai 2-3 ani Grupul Școlar Metalurgic Slatina ajunge la peste două mii de elevi și peste 110 cadre didactice, se datorează, în mare măsură, sufletismului profesorilor și maiștrilor de atunci, aspect rar întâlnit în zilele noastre. Din repsect pentru adevăr, trebuie menționat faptul că la acest succes a contribuit, din plin, și sprijinul efectiv, sub toate formele, acordat de SC ALRO SA Slatina, pentru care – și atunci, dar și acum – Grupul Școlar Metalurgic Slatina a fost copilul de suflet al întreprinderii.
Așa se explică faptul că în cei 45 de ani de activitate, Grupul Școlar Metalurgic Slatina – astăzi Colegiul Tehnic Metalurgic, a marcat viața – în bine – a zeci și zeci de mii de tineri, mulți dintre ei fiind astăzi muncitori de înaltă calificare, maiștri, ingineri, dar și profesori, avocați, ofițeri, medici, arhitecți și chiar profesori universitari.
Personal, cunosc foarte mulți directori, ingineri-șefi, patroni, primari, manageri, dar a-i nominaliza ar însemna să am probleme cu spațiul acordat acestui articol. Și, totuși, nu pot să nu menționez că primarul urbei noastre, domnul Emil Popa, căruia îi urez o activitate îndelungată și fructuasă, este absolventul Colegiului Tehnic Metalurgic Slatina.
În anul 2001, cu ocazia sărbătoririi a 30 de ani de activitate, s-a ajuns la concuzia necesității unei lucrări plastice, care să reprezinte și simbolizeze activitatea acestei unități fanion a învățământului tehnic. Așa a apărut capodopera sculpturală a regretatului artist plastic slătinean Nicolae Truță, numită „ZBOR”, care are menirea de a transmite privitorului anumite mesaje.
La baza statuii se află un lingou de aluminiu care sugerează faptul că Uzina de Aluminiu (astăzi SC ALRO SA), această unitate școlară nu ar fi apărut. Deoarece, până în anul 2001, în școală existau și clase de gimnaziu – a V-a, a VI-a, a VII-a, a VIII-a – cu elevi de 10-14 ani – de mare puritate sufletească – maestrul N. Truță a conceput trei porumbei, ca simbol al purității, aș zice, și al lui Dumnezeu, care să ocrotească și binecuvinteze școala. Și, cum toți acești tineri doreau a ajunge spre vârful societății, prin învățământul tehnic – căci altfel s-ar fi orientat spre un liceu teoretic – statuia se termină cu un compas stilizat, având între laturi o roată dințată, simbolul învățământului tehnic.
De precizat că lucrarea sculpturală „ZBOR”, cu o înălțime de aproximativ 5 metri – împreună cu soclul – este singura statuie din incinta unei unități școlare, toate celelalte fiind dotate cu busturi: Radu Greceanu, Nicolae Titulescu, Petre S. Aurelian etc.
Realizarea tehnică a capodoperei „ZBOR” a presupus secționarea mulajului în trei componente, asamblarea lor, după turnarea în bronz, trebuind a fi făcută prin fretare, pentru a asigura rezistența mecanică, având în vedere greutratea de 300 kilograme bronz și înălțimea acesteia.
Acum, la ceas aniversar, în numele zecilor de mii de tineri ce i-au trecut pragul, aduc mulțumiri acestei unități fanion a învățământului tehnic – și nu numai – urându-i, pe mai departe, ca prin noi succese, să ducă la creșterea în continuare a prestigiului ei.
În ceea ce mă privește, acum, la sfârșitul activității la catedră, aș putea afirma: „Toată viața mi-am petrecut-o numai printre tineri cu vârste între 14 și 19 ani”. Spontaneitatea lor, tinerețea lor, optimismul lor, mi-au fost beneficiul.
ÎȚI MULȚUMESC, TINEREȚE!
Constantin Victor
