Recunosc: pot fi considerat o persoană decadentă. Știu că nu e bună, dar beau Coca-Cola. Iar atunci când am ocazia, nu des, intru și la McDonald’s. Nu-mi plac filmele lui Porumboiu, pentru că le întâlnim în viața de zi cu zi a românilor. În schimb, vineri seara, dacă găsesc un film american patriotic, cu actori d’ăia bine făcuți, mă uit la el. Și asta în timpul în care aș putea să citesc Andrei Pleșu, Klaus Iohannis, Adrian Năstase și alte valori ale literaturii contemporane.
Mi-a plăcut seria aia cu Bruce Willis – „Greu de ucis”. Tare! Efecte speciale cât cuprinde, mai bine făcute ca cele deformate cu pixelul albastru, atunci când Băsescu ar fi dat cu pumnul într-un copil la mitingul din Ploiești. 2004. Ce vremuri, ce oameni… Și Tăriceanu era bărbat pe vremea aia, nu spălător de rufe murdare la menajeria lui Victor Ponta.
Dar, hai, acasă! La noi, în județ. Acolo unde e Oltul puternic. Știți parodia din 2012 cu numele ăsta, nu? Când niște domni promiteau c-o să fie, o să fie… o grozăvie. Și, n-a mai fost. Și nici nu va mai fi.
Ne oprim la Icoana. Acolo unde primar, de 25 (douăzeci și cinci) de ani, e Gheorghe Periețeanu. Un edil pe care ai locului, valuri, valuri, din patru în patru ani, încearcă să-l dea jos. Și nu mimând așa ceva. Cu atacuri fel de fel, cu proceduri de campanie care ar crea invidia și marilor maeștrii șhaolini, ce n-au văzut până acum atâta patimă concentrată pe opozanții omului Gheorghe Periețeanu. Îmi vine în minte tentativa lui Chiriță, un polițist dezafectat, ce s-a convins personal că administrația locală nu e tot una cu pulanul fermecat. Cred că atunci, Periețeanu a fost blestemat să iasă cu picioarele înainte din primărie. Iar astăzi, analizele medicale arată că omul e sănătos, capabil să mai stea. Mult și bine. Primar peste o comună unde, chiar a făcut destule, și mai are putere pentru atâtea de acum încolo…
Astăzi, împotriva lui Periețeanu, ca în povestea lui Creangă, o capră îi pregătește eșafodul de ceară sub care pâlpâie făcările ambițiilor de a-l da jos pe primarul comunei. Însă, uneltitorii, aflați atât de aproape în cercul de cunoștințe, nu știu că omul ăsta, ținta lor, joacă în alt film. Unul mai bun decât povestea lui Creangă cu… căprița îndurerată.
Deși e soldat în armata stângii, primarul de la Icoana nu pupă ghiulul stăpânului, înainte de a vedea cui folosește așa ceva. Iar, când nu găsește răspuns, îi lasă pe alții la coadă. E rebel din fire și se încadrează în categoria oamenilor capabili să spună cu voce tare ceea ce alții doar șoptesc. Despre hainele împăratului, despre realitățile crude dintr-un partid unde toți știu, spre exemplu, că Liviu Dragnea e profilul unui perdant, dar îl țin mai departe, lângă ei. Pentru a avea garantat eșecul și la viitoarele alegeri…
Lumea lui e alta, bazată pe cuvânt, pe principii, lucrurile ălea rare pe care le invocă toată lumea dar de care fug toți, ca dracul de tămâie. Mai mult decât atât, față de stăpânii momentului, Periețeanu mai are un atu: nu cere indulgență de la stăpânire pentru a-și realiza persoanele dragi. Pentru ca fiica lui, Roxana, să ajungă medic în Germania, nu a avut nevoie de aprobări de la partid.
Cred că e pregătit pentru 2016, pentru o confruntare repetată cu sistemul opoziției de la Icoana, format din fuste și pantaloni. Va câștiga și de data asta, așa cum a făcut-o când alții îl vedeau sigur învins. Are de partea sa acea doză de umanitate, înțelepciune și înțelegere pe care o întâlnești greu la cineva, după 25 de ani de administrație locală neîntreruptă.
Până atunci, cred că în căminul cultural, adversarilor lui Periețeanu, dacă nu le place seria „Greu de Ucis”, cu Bruce Wills, le sugerez să vadă „Greu de Pensionat”. Cu același actor. E la fel de tare. Zău! O comedie-acțiune cum nu s-a mai văzut…
