Din capul locului: nu e deloc prematur, în mai 2015, să vorbeşti despre alegerile locale din iunie 2016, ce vor avea loc în municipiul Slatina. Numai un optimist exagerat poate crede că mai e timp destul să analizezi indicatorii de aşteptare ai populaţiei, să evaluezi tipul de profil aşteptat de slătineni şi, finalmente, să numeşti omul, candidatul…
Slatina a intrat într-o nouă epocă. S-a terminat o poveste care a ţinut zece ani, iar cine crede că rămăşiţe din această perioadă, aflate într-o structură relaţională cu vechea putere, mai pot avea un cuvânt de spus, dă dovadă de naivitate. Pentru a nu spune direct: prostie.
Dacă pe dreapta, în zona PNL-ului, a PMP-ului, timpul poate să mai aibă răbdare, stânga e nevoită să treacă, rapid, la treabă. Să ardă etape şi să propună, obligatoriu, repede, neîntârziat, candidatul!
La PSD, în Slatina, e cel puţin ceaţă, dacă nu întuneric. Şi asta nu din cauza unei nepriceperi, ci, pur şi simplu, din neputinţă. La ei e pisica moartă, iar resetarea sistemului e treabă complicată. O chestiune negândită faţă de planul iniţial, existent acum vreo două luni. Însă, până să se gândească pesediştii slătineni, până să evalueze profilul şi să identifice astfel candidatul, de pe partea stângă, spre zona intenţiei de vot, da, a intenţiei de vot, iată, aproape fără să facă nimic în acest sens, se aşează Emil Albotă.
Are multe de partea sa. Incredibil de multe, din conturul unui primar de municipiu. Stă la casă, iar asta nu e un delict. Nu trebuie să explice nimănui de unde vine construcţia, căci din această perspectivă există o legitimitate maximă. E un imobil făcut de regretatul său tată, Mihai Albotă, unul din pionierii în ale constucţiilor, aici, pe meleaguri slătinene.
Emil Albotă vine dintr-o familie corectă, raportată întotdeauna echitabil la cei din jur, iar de partea sa sunt, în această zonă, argumentele statorniciei, stabilităţii, iar când ai asta cu tine, ca sursă de energie, şi tu începi să fii altfel. Iar lumea te vede, în consecinţă.
Prin CV-ul lui Emil Albotă nu găsim diplome de Spiru Haret şi nici măcar de Dimitrie Cantemir, acolo unde, vedeam mai ieri, întâmplător, s-au specializat dive libere, dive arestate, precum Alina Gorghiu, respectiv, Elena Udrea… Mai mult, astăzi, în Ministerul Educaţiei, un nume de continuitate, în pofida miniştrilor schimbători, în funcţie de câte ţâţe avea… vulpoaica matern adoptivă a fondatorilor Romei Antice, este Emil Albotă.
Pe un curent de aşteptare, pe un val de schimbare, dar nu neapărat una sistemică, Slatina are, prin omul analizat mai sus, conturul unui primar aşteptat. Iar asta se vede şi în zona puterii, acolo unde există oameni raţionali, dar şi pe partea opoziţiei, acolo unde, haideţi să recunoaştem, şi în marele PNL sunt voci aprige, care cer negocieri cu Albotă, pentru ca el să fie candidatul şi, implicit, primarul liberal al Slatinei.
Aştept cu încredere, nu neapărat pe adresa de post restant, o opinie contrară a celor analizate şi exprimate în rândurile de mai sus. Aici, în Ziarul de Olt…
Alegerea bine facuta!
Vez ca aici minti cu nerusinare, nu e nici o voce in PNL care sa ceara negocieri cu ciracul lui Toma, mai mult, el a venit sa se ofere ca viitor candidat. Din nefericire pentru el, nu a fost acceptata propunerea sa. Din curiozitate ce facea? Chiar il trada pe Toma si UNPR-ul?