Gigel Ştirbu se ocupă de cultura… aeroporturilor
Deputatul Gigel Ştirbu, preşedinte al Comisiei pentru cultură, arte, mijloace de informare în masă din Camera Deputaţilor, este co-semnatar al unui proiect de lege ce are ca obiect reglementarea transmiterii unui suprafeţe de teren din din domeniu public a statului şi al unui institut în domeniul public al Consiliului Judeţean, în vederea construirii unui aeroport.
Din expunere de motive a proiectului de lege privind realizarea proiectului „Aeroport Internaţional Braşov-Ghimbav”, aflăm că este un obiectiv cu impact economic major şi a fost adoptat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvemului nr. 41/2007 privind transmiterea unei suprafeţe de teren din domeniul public al statului şi din administrarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov, judeţul Braşov, în domeniul public al judeţului Braşov şi în administrarea Consiliului Judeţean Braşov, pentru realizarea obiectivului „Aeroport Internaţional Braşov – Ghimbav” ulterior aprobată prin Legea nr. 197 din 29 mai 2009. În cazul nerealizării obiectivului în termen de 5 ani, suprafaţa de teren prevăzută în anexă revine de drept în domeniul public al statului şi în administrarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov. Actul normativ propus vizează modificarea termenului mentionat la art. 2 alin. 4 din Legea nr. 197 din 29 mai 2009 care a aprobat OUG nr. 41/2007 de la 5 la 15 ani, astfel încât obiectivul „Aeroportul Internaţional Braşov-Ghimbav” să poată fi finalizat. Realizarea aeroportului a fost demarată, fiind efectuate studii specifice, executându-se nivelări şi terasări ale terenului, împrejmuiri, iar pista este finalizată în proporţie de 92%. Din cauza condiţiilor economice precare, investiţia fiind susţinută exclusiv din fondurile judeţului Braşov, realizarea aeroportului nu a putut fi finalizată până la 06.06.2014, data la care s-a împlinit termenul a cărui modificare o propunem prin prezenta iniţiativă legislativă, existând astfel riscul ca in lipsa adoptării acesteia continuarea lucrărilor la obiectiv să fie sistată.
Această situaţie este de natură sa produca grave perturbări, fiind afectată realizarea unui obiectiv cu impact economic naţional. Astfel, obiectivul reprezintă o prioritate atât la nivel judeţean, cât şi la nivel naţional, acesta fiind inclus în Planul de Amenajare a Teritoriului Naţional, cât şi în Planul de Amenajare a Teritoriului Judeţean al judeţului Braşov.
Reîntoarcerea terenului în domeniul public al statului şi sistarea lucrărilor la aeroport cauzează prejudicii autorităţilor locale şi judeţene implicate în realizarea lucrărilor.
Adoptarea modificării propusă prin această iniţiativă legislativă este utilă şi pentru menţinerea dreptului de proprietate al judeţului Braşov asupra lucrărilor realizate până în acest moment, lucrările la pista aeroportului fiind executate într-un procent ridicat (92%).
Prelungirea termenului în care obiectivul se va putea realiza, va asigura dezvoltarea economică şi socială a zonei Braşov-Ghimbav, prin crearea de noi locuri de muncă şi de noi oportunităţi de afaceri. Finalizarea acestui obiectiv va duce la îmbunătăţirea condiţiilor mediului de afaceri
scop în care se estimează că va creşte producţia industrială, volumul importurilor şi exporturilor, numărul investiţiilor străine şi se va dezvolta turismul şi infrastructura judeţului Braşov şi a, judeţelor învecinate. Realizarea acestui obiectiv prezintă, de asemenea, avantaje sociale, având un impact pozitiv asupra mediului de afaceri şi a cetăţenilor din zona aferentă aeroportului. Faţă de cele prezentate vă supunem spre dezbatere şi adoptarea prezenta propunere legislativă.
Astfel, iniţiatorii propun următorul articol unic: „La art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvemului nr. 41/2007 privind transmiterea unei suprafeţe de teren din domeniul public al statului şi din administrarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov, judeţul Braşov, în domeniul public al judeţului Braşov şi în administrarea Consiliului Judeţean Braşov, pentru realizarea obiectivului «Aeroport Intemaţional Braşov – Ghimbav» aprobată prin Legea nr. 197 din 29 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, cu numărul 374 din data de 3 iunie 2009, alin. 4 se modifică şi va avea următorul cuprins:
(4) În cazul nerealizării obiectivului «Aeroport Internaţional Braşov – Ghimbav», în termen de
15 ani, suprafaţa de teren prevăzută m anexă revine de drept în domeniul public al statului şi în administrarea Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pennu Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov, judeţul Braşov”.
„Apel de urgenţă, de Ziua Ambulanţei”, făcut de senatorul Mihai Niţă
Recent, senatorul Colegiului 2, Mihai Niţă, a susţinut, în faţa colegilor senatori, declaraţia politică „Apel de urgenţă, de Ziua Ambulanţei”, prin care felicită întregul personal care lucrează în această ramură a sistemului de sănătate şi trage un semnal de alarmă către factori decizionali care se pot implica în refacere drumurilor, factor important în demersul salvatorilor. În cele ce urmează, vă prezentăm declaraţia senatorului:
„De ,«Mărţişor», în anul 1907, îşi începea activitatea Serviciul de urgenţă «SALVAREA», la iniţiativa şi cu sprijinul familiei doctorului Mina Minovici. De numele ilustrului medic se leagă mai multe realizări, de însemnătate istorică pentru România, dar şi pentru medicina legală din lume. Mina Minovici a înfiinţat, în 1898, Institutul de Medicină Legală, primul din lume. La vremea respectivă era, in ceea ce priveşte tehnologia, cel mai performant din Europa, iar ca organizare, reţeaua medicinei legale din România a reprezentat un model pentru tot restul lumii. E cei 108 ani care au trecut de atunci, Salvarea a cunoscut o evoluţie semnificativă, determinată de evoluţia societăţii. Serviciul de Ambulanţă, cum este denumit azi, s-a modernizat, fiind inclus in Sistemul Naţional Unic pentru Apeluri de Urgenţă, organizat conform standardelor europene. Este notabilă, de asemenea, înfiinţarea Serviciului SMURD, care funcţionează în cadrul inspectoratelor pentru situaţii de urgenţă şi care şi-a demonstrat pe deplin utilitatea. Cu prilejul acestei frumoase aniversări, adresez felicitări întregului personal care munceşte pentru salvarea de vieţi, expunându-se fără preget la diverse pericole pe care le implică profesia lor nobilă. Apreciez preocuparea statului român, de-a lungul vremii, în privinţa dezvoltării sistemului destinat salvării de vieţi şi de bunuri. Cu toate acestea, este firesc să ne punem întrebarea dacă dezvoltarea sistemului de urgenţă a ţinut ritmul cu evoluţia societăţii româneşti. Realitatea arată că nu s-a întâmplat acest lucru. Există disfuncţiuni cu urmări nefericite. Acestea trebuie recunoscute şi remediate, dacă statul îşi poate găsi timp să rezolve o atare necesitate. Nu punem problema fondului necesar pentru investiţii, dacă ne uităm la câţi bani s-au pierdut aiurea până acum. Justiţia şi Curtea de Conturi au dovedit- o cu prisosinţă. Mici sincope în activitatea salvatorilor au fost suficiente să provoace tragedii anul trecut. Starea drumurilor lungeşte timpul de intervenţie, zădărnicind uneori munca salvatorilor, mai ales în condiţii meteo extreme. Pe lângă asta, trebuie să ţinem cont de insuficienţa numărului de salariaţi şi a necesarului dotării logistice, chiar a normei de carburant. În multe cazuri, personalul este nevoit să presteze ore suplimentare. Se pare că nici spaţiile de parcare nu sunt suficiente pentru ambulanţe. Pompierii nu stau mai bine decât Ambulanţa. Cadrele Poliţiei care acţionează în teren se confruntă adesea cu aceeaşi situaţie. Jandarmii, la fel. Nu mai aduc în discuţie serviciul de primiri urgenţe din spitale. Exerciţiile de simulare a întervenţiilor în cazul dezastrelor, organizate în cooperare de către instituţiile abilitate, se încheie de fiecare dată cu succes total. Am motive de îndoială că lucrurile s-ar petrece la fel în cazul unor dezastre reale, cum ar fi, de pildă, un cutremur magnitudine ce ar depăşi 7 grade şi care e posibil a se produce oricând. Nu e cazul să ne bazăm numai pe mila Celui de Sus, conştienţi fiind că n-am fost prevăzători şi că nici populaţia nu este suficient pregătită să se protejeze, ori să-şi ajute semenii loviţi de o eventuală nenorocire. În concluzie, doresc să atrag atenţia supra disfuncţionalităţilor existente în cadrul sistemului românesc de intervenţie în caz de urgenţe civile şi catastrofe şi fac apel la factorii decizionali să ia măsurile ce se impun acum şi în viitorul foarte apropiat.
