Când folosim termeni precum „educaţie”, „învăţământ”, ne gândim în primul rând la misiunea dascălilor noştri de a forma generaţia de mâine. Este firesc să ne preocupe şansele copiilor noştri, viitorul şi echilibrul acestora în România de mâine, şi să fim exigenţi în privinţa modului în care sunt educaţi. Din păcate, de-a lungul timpului, responsabilitatea educaţiei a fost superficial asumată de autorităţi, printr-o finanţare neadecvată şi printr-o prioritizare defectuoasă, făcând din misiunea formării educaţionale a noii generaţi, una extrem de dificilă.
În activitatea mea zilnică, discut adesea cu profesori, cu educatori, dascăli profesionişti, al căror devotament poate fi lesne observat prin rezultatele pe care le obţin an de an. Întotdeauna sunt plăcut surprins când văd oameni dedicaţi meseriei lor, însufleţiţi de munca la catedră, dorind să le ofere elevilor cea mai bună educaţie. Ştiu, din proprie experienţă şi din familie că această meserie presupune dăruire şi pasiune. Nu oricine poate fi un bun dascăl: să formezi o minte, un suflet presupune o alchimie în care dozezi cu atenţie răbdarea, tenacitatea, sacrificiul de sine, bucuria de a te dărui (ca să enumăr numai câteva ingrediente necesare, nu şi suficiente). Pe de altă parte, ştiu şi cât de solicitant este acest efort şi că nu oricine se încumetă să îl facă.
Contrastul dintre implicarea profesională a dascălilor şi realităţile crunte cu care sistemul se confruntă în materie de resurse, este deopotrivă absurd şi nedrept. Privind obiectiv date relevante, nu ne rămâne decât să conştientizăm metastaza în care sistemul s-a afundat cu fiecare an, pe fondul unei subfinanţări recurente, precum şi necesitatea de a acţiona cât mai rapid în sensul corectării acestor cifre. Statisticile arată că în domeniul învăţământului lucrează aproximativ 360.000 de persoane. Deşi, la nivelul tuturor ramurilor de activitate s-a înregistrat anul trecut o creştere a efectivului salariaţilor, învăţământul a cunoscut o scădere de 4.200 de persoane angajate, cea mai mare scădere la nivel naţional, luând în calcul principalele activităţi ale economiei.
Concluzia este cât se poate de elocventă: domeniul educaţional nu este atractiv pentru tinerii absolvenţi, pentru forţa de muncă, în general. Care să fie motivul acestui dezinteres general? În mod evident este vorba despre sistemul de salarizare, care nu reflectă nici pe departe meritele sau pregătirea profesorilor. Dacă salariul mediu net pe economie, pe luna octombrie 2014, a fost de 1.705 lei, cel din învăţământ se situează semnificativ sub medie, totalizând doar 1.541 de lei. Îmbucurător este, totuşi, că acest salariu a cunoscut o creştere, de la o valoare medie netă de 1.487 de lei, în octombrie 2013, creştere extrem de utilă, dar care este în mod cert isuficientă.
Cifrele îmi confirmă de asemenea un alt adevăr esenţial, şi anume acela că le suntem datori dascălilor noştri şi că trebuie să întărim rândurile acestora cu oameni capabili de performanţe notabile.
Printr-o asumare a soluţionării acestor probleme cu caracter de prioritate naţională, putem identifica metode eficiente prin care această profesie să îşi recâştige atractivitatea în rândul tinerilor pregătiţi. În încercarea de a se ralia cerinţelor europene în materie de educaţie, autorităţile vor trebui să înţeleagă necesitatea de a investi în pregătirea permanentă a noilor generaţii de cadre didactice, astfel încât acestea să poată satsface cel mai înalt grad al exigenţelor.
Trebuie să conştientizăm că suntem datori să oferim, pe lângă recunoştinţă, şi posibilitatea unui trai mai bun, speranţa că eforturile vor fi răsplătite adecvat.
Tocmai de aceea, întotdeauna am susţinut şi întotdeauna voi susţine ca învățământul să rămână o constantă în priorităţile noastre, căutând soluţii pentru ca munca responsabilă, din ce în ce mai complexă şi mai solicitantă a profesorilor să fie pe măsură recompensată. Fără echivoc, aşa cum Bejamin Franklin afirma am să cocnchid spunand că „Investiţia în cunoaţtere are cea mai mare dobândă”.
Ion Toma, preşedinte UNPR, senator
Românii au început să înţeleagă că certurile şi culpabilizările reciproce dintre politicieni, atât de popularizate de canalele media şi de tribuna Parlamentului, nu promovează alternative viabile pentru preluarea puterii în stat, ci doar falşi combatanţi care, dincolo de platourilor unde se consumă confruntările, sunt profund uniţi de interese economice şi privilegii comune, stabilind împreună scenarii şi concepând legi şi ordonanţe menite să le întărească puterea şi influenţa în societate. Românii au început să recunoască în comportamentul clasei politice autohtone, comportamentul specific haitei de lupi, ai cărei membrii se luptă pentru ciolan dar nu se omoară niciodată, conştienţi fiind că numai uniţi îşi pot apăra cu succes teritoriul şi doborâ prada, în cazul nostru România şi poporul român. Din păcate, simpla trezire politică a poporului român, deşi necesară, nu este suficientă pentru declanşarea revirimentului fara un lider national care sa ne reprezinte cu adevarat pe toti romanii,deoarece românii îşi dau seama că timp de 25 de ani au fost manipulaţi şi minţiţi de o clasă politică antinaţională şi coruptă, profund unită şi complice, al cărei unic obiectiv a fost acapararea şi consolidarea puterii în stat cu scopul de a acumula rapid averi imense, chiar dacă preţul pentru atingerea acestui obiectiv a fost tradarea intereselor generaţiilor actuale şi viitoare de români.Din acest motiv,este necesara o reforma politica profunda si esentiala.In primul rand trebuie reformata clasa politica si forma de guvernamant.Se cere o reducere a Parlamentului Romaniei la 300 de alesi,respectiv se cere o evaluarea a candidatilor in functii publice pe principii de meritocratie.Dar cel mai important ramane aducerea in Parlamentului Romaniei a elitelor intelectuale si culturale ale tarii.Acest proces de reformare si schimbare trebuie sa inceapa cu forma de guvernamant,deoarece falimentul politic al Republicii este evident.Asadar,singura solutie viabila si pragmatica ramane revenire la MONARHIA CONSTITUTIONALA.Doresc să cred că procesul de schimbare s-a declanşat, în ultima perioadă semnalele pe care le înregistrez arătându-mi că românii sunt din ce în ce mai conştienţi de ce li se întâmplă, din ce cauză şi ce-i aşteptă în viitor, într-un cuvânt: POPULAŢIA ROMÂNIEI SE TREZEŞTE POLITIC.