În timp ce o mare parte a primarilor olteni se ocupă cu actualizarea listelor pentru nunţile ce vor avea loc anul acesta în căminele culturale, la Izbiceni lumea e altfel. În capitala legumiculturii oltene, în locul unde se produce marca judeţeană denumită generic „Roşia de Izbiceni”, oamenii ştiu să preţuiască valoarea culturală, patrimoniul naţional, aşa cum se cuvine.
Pe 15 ianuarie 2015, de Ziua Culturii Naţionale, cu ocazia celor 165 de ani de la naşterea punctului de reper al spiritualităţii româneşti, în Centrul Cultural „Tudor Gheorghe” din localitate, un edificiu realizat prin stăruinţa primarului Mircea Velica, a avut loc un program aparte dedicat poetului reprezentativ al naţiunii de la nord de Dunăre. Evenimentul nu este un episod singular ci este un parcurs obişnuit al oamenilor de aici, al celor care consideră şi acum necesară rezistenţa prin cultură. Iar când cei mici învaţă despre rostul versului eminescian, viitorul generaţiei de mâine sună altfel. Într-un mod care permite afirmarea românismului aşa cum se cuvine.
Despre eveniment, despre Eminescu, primarul Izbiceniului, inginerul Mircea Velica (iată că şi oamenii ştiinţelor exacte ştiu rostul cuvântului aşezat) a ţinut să transmită un mesaj. Un altfel de mesaj: „După alegerile de astă toamnă, românii au simţit că au avut o cumpănă. Când lucrurile s-au liniştit, oamenii din fruntea statului s-au apucat să promoveze instituţia pactului. Avem pact pentru Armată, pact pentru drumuri şi vor mai fi câte altele. Nu-i contrazic pe cei în cauză, dar, din punctul meu de vedere, cred că avem nevoie mai degrabă, de un pact pentru Cultură, ca o primă măsură de salvare a identităţii naţionale. Un popor cu o armată puternică, aşa cum vrea preşedintele Iohannis, cu o ţară cu drumuri bune, aşa cum susţine premierul Ponta, nu poate deveni o naţiune adevărată. Naţiunea se construieşte pe cultură şi identitate culturală.
Altfel, ne vom pierde în elemente de decor, în ideologii de împrumut late de la alţii. Însă, cred că cineva trebuie să ia în serios şi acest aspect al promovării culturale, dincolo de nevoile imediate, altfel destul de îndreptăţite, ale celor care conduc, astăzi şi mâine, această ţară”.
