Ce legătură are Cuza cu Marea Unire?
1 decembrie 1918 – 1 decembrie 2014. 96 de ani de Românie unită, indiferent de vremuri. Indiferent de vreme au fost uniţi şi slătinenii, care au ţinut piept frigului, poleiului şi ninsorii. La Slatina, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu mare fast, având parte de binecunoscuta ceremonie religioasă, apoi cea de depuneri de coroane, dar şi parada militară. După evenimentele din faţa statuii lui Cuza, slătinenii au făcut coadă, în mod organizat, la cârnăciori, fasolică (la caserolă) şi un pahar de plastic cu vin fiert.
Cu mic, cu mare, slătinenii s-au adunat pentru a celebra cea mai importantă zi a statului român: Ziua Naţională. Eveniment care i-a unit, indiferent de vreme, vremuri şi candidaţi la preşedinţie care promiteau un astfel de lucru. Lucru care a fost bine făcute în Slatina şi în toată ţara.
Dacă slătinenii şi oficialităţile judeţene şi locale au dârdâit de frig (prefectul judeţului Olt, Silviu Neacşu; subprefectul de Olt, Emanuel Oproiu; preşedintele Consiliului Judeţean Olt, Paul Stănescu; primarul Slatinei, Minel Prina, al cărui nume a suferit modificări, „Minel Prima, prinarul Slatinei”, aşa cum a spus maestrul de ceremonii; viceprimarul Slatinei, Mihaela Stana; deputaţii Emil Moţ şi Virgil Delureanu, şefi de deconcentrate şi delegaţi de la partidele politice), oamenii în uniforme au rezistat eroic şi au rămas neclintiţi în faţa năpraznicului frig. Armata, Poliţia, Jandarmeria, Seviciile Speciale, Ambulanţa şi IGSU, printre alţii, au oferit un adevărat spectacol prin simpla lor prezenţă şi parada pe care au susţinut-o. Instituţiile amintite s-au lăudat cu „armamentul” din dotare, şi anume: maşini, mascaţi şi o autospecială nouă a IGSU Olt.
Prefectul judeţului Olt a transmis mesajul premierului Victor Ponta, în care se lăuda cu creşterea economică. După prefect, a venit rândul preşedintelui Consiliului Judeţean Olt, Paul Stănescu, care a spus următoarele:
„Dragi olteni, ne-am reunit aici, în faţa statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza, un alt simbol al unirii, pentru a acorda atenţia şi afecţiunea cuvenite celei mai sublime pagini a istoriei româneşti: Marea Unire din 1918, anul crucial în care românii şi-au îndeplinit dorinţa cea mai mare pe care au purtat-o în suflet înaintaşii lor. Anul care marchează unirea tuturor provinciilor istorice româneşti, într-un stat unitar. De aceea, la ceas de mare sărbătoare naţională, trebuie să ne bucurăm de această zi plină de încărcătură emoţională şi spirituală, zi în care simţim nevoia să ne afirmăm identitatea, spiritul şi sufletul românesc. Zi în care ascultăm cântece româneşti, zi în care simţim jurul nostru tradiţia neamului românesc, pentru că cele dintâi nu ne lasă să uităm, iar cea de-a doua ne face să dăinuim… Dragi slătineni, astăzi (n.red. – luni) vorbim despre unitate, despre idealuri naţionale îndeplinite de străbunii noştri, vorbim despre România Mare, despre România modernă, dar şi despre tradiţie – adică, dragi olteni, vorbim despre ceea ce ne defineşte. Haideţi să ne bucurăm împreună de această zi! Închei prin a vă transmite atât dumneavoastră, cât şi celor care se află în afara graniţelor (care poate resimt mai puternic această zi, fiindu-le dor de tot ce înseamnă România) un sincer La mulţi ani! Fie ca această zi să ne găsească mai uniţi în jurul valorilor noastre fundamentale: familie, onoare, demnitate, credinţă şi tradiţie! La mulţi ani România! La mulţi ani români de pretutindeni!”.
Un mic incident a avut loc în timp ce grupul Voces Primavera interpreta melodii patriotice: o fetiţă a fost răpusă de frig. Ea a fost preluată de echipa de paramedici aflată la faţa locului.
Domnitorul Cuza (20 martie 1820 – Bârlad, Moldova, astăzi în România și decedat la 15 mai 1873, în exil în Germania) a fost unul dintre cei mai buni conducători ai ţării noastre. Cu toate acestea, înfăptuitorul Unirii Principatelor Române (unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească) nu mai trăia în anul când s-a realizat Marea Unire de la Alba Iulia (unirea provinciilor Transilvania, Banat, Crișana, Maramureșși Sătmar cu Regatul României). Probabil oficialităţile judeţene şi locale nu cunosc protagoniştii evenimentelor, deşi există atâtea persoane subordonate care l-ear putea spune cine şi ce prin istorie.
Numele lui Cuza nu este prea strâns legat de Slatina. Câteva vizite şi treceri prin Slatina şi nimic mai mult. Cu toate acestea, părintele Micii Uniri beneficiază de o statuie. Pe bulevardul care îi poartă numele, în faţa Magazinului Oltul, la 22 ianuarie 1993 se dezvelea statuia care îl reproduce pe domnitor. Lucrarea este executată din piatră albă de sculptorul Mihai Ecobici, acelaşi sculptor care a realizat şi statuia Minervei, care a fost dezvelită pe 14 noiembrie 2011 în faţa Academiei Române.
Sltătinenii au stat cu mare răbdare la coadă pentru primi o caserolă cu cârnăciori, fasole, ardei şi un pahar cu vin fiert. S-au realizat aproape 1500 de porţii, care au fost lăudate de cei care le-au consumat. Viceprimarul Slatinei, Mihaela Stana a făcut publice ingredientele folosite la realizarea porţiilor din caserole: 150 kg. de fasole, 70 kg. de ceapă, 36 l. de ulei, 30 kg. de ardei şi 200 de kg. de cârnaţi
Primăria Slatinei a cedat în faţa gerului şi nu a mai realizat mult-aşteptatul puzzle cu harta ţării în care se regăsea şi simbolul ales de slătineni: Podul Olt. În urma competiţiei, la care au participat următoarele simboluri: Podul peste Olt, Palatul Administrativ (Muzeul Judeţeam Olt, azi), sediul Primăriei, Mănăstirea Strehareţi, Dealul Grădişte – Casa Căsătoriilor, Castelul de Apă şi cel mai mare drapel, Strada Lipscani – Centrul Vechi, Mănăstirea Clocociov, parcul “Eugen Ionescu”, Esplanada, Centrul Cultural „Eugen Ionescu”, Oraşul aluminiului – zona industrială şi, respectiv, Căluşul Oltenesc, câştigătorul a fost Podul Olt.
În timp ce alte administraţii locale se bat cum să facă mai fastuasă aprinderea iluminatului de sărbători, administraţia de la Slatina a aprins pur si simplu beculeţele, aşa cum se aprinde uneori, ziua, vara, iluminatul public. Poate când se va termina sezonul „estival” de iarnă şi se vor da jos beculeţele, administraţia locală va face o ceremonie.
Cu toatea astea, cea mai mare instituţie colectoare de bani, Biserica, prin subsidiara de la Olt, nu a avut bani pentru o colivă sau o coroană, iar toţi cei care au depus jalbele la baza soclului statuii lui Cuza nu au avut curaj să-i privească chipul domnitorului. Prietenii ştiu de ce.
